Bucuria și responsabilitatea de a fi părinte

3. Care este mesajul central al Psalmului 127? Ce lecţii importante ar trebui să preluăm din el pentru noi?

Când vrei să găteşti felul tău preferat de mâncare, urmezi o reţetă. De obicei, dacă pui ingredientele şi respecţi paşii, obţii rezultatul dorit. Totuşi a fi părinte nu este acelaşi lucru. Niciun copil nu este exact ca altul şi, chiar dacă procedezi întocmai cum ai procedat cu alţi copii, rezultatele pot fi diferite. Ele depind de sexul copilului, de locul pe care îl are între ceilalţi copii ai familiei (este cel mai mare, mijlociul sau cel mai mic), de temperamentul său şi de o serie de alţi factori. În planul lui Dumnezeu, părinţii ar trebui să-i îndrume şi să-i înveţe pe copii să-L iubească şi să-L asculte (Deuteronomul 6:4-9; Psalmii 78:5-7). Porunca dată de Dumnezeu părinţilor spune să-l învăţăm „pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze” (Proverbele 22:6), nu să-l protejăm excesiv pentru a ne asigura că nu ia decizii greşite.

Deşi vrem să-i vedem pe copiii noştri crescând de la omuleţii răsfăţaţi şi lipsiţi de apărare la nişte adulţi independenţi şi plini de succes, răspunderea noastră supremă este aceea de a-i ajuta să-L cunoască, să-L iubească şi să-L slujească pe Hristos. Ca părinţi, putem urma planul de dezvoltare spirituală a copiilor noştri subliniat în Deuteronomul 6. Aici avem patru condiţii importante: Să-L recunoaştem pe „Domnul, Dumnezeul nostru” (vers. 4), să-L iubim cu toată inima noastră (vers. 5), să preţuim Cuvântul Său (vers. 6) şi să le împărtăşim copiilor noştri tot ce cunoaştem noi despre El (vers. 20-23).

Deuteronomul 6 continuă oferindu-ne două metode importante. Prima: „învaţă-spune” (vers. 7). Învăţarea se referă la educaţia formală, în timp ce vorbirea se referă la instruirea informală. În ambele cazuri, comunicarea adevărului biblic are loc în cadrul relaţiei părinte-copil. Momentele de învăţare formală pot avea loc în timpul altarului familial, când studiem Cuvântul lui Dumnezeu cu ei. Învăţarea informală are loc spontan, în diferitele circumstanţe de zi cu zi şi este chiar mai importantă decât prima. Întâmplările de fiecare zi pot deveni mijloace eficiente în transmiterea adevărului biblic (Geneza 18:19). A doua metodă este „leagă-scrie” (Deuteronomul 6:8,9). Adevărul spiritual trebuie să fie „legat” în toate acţiunile („mâini”) şi atitudinile („între ochi”) noastre, dar trebuie să fie înscris şi în viaţa noastră privată („uşorii casei”) şi publică („porţile”). El trebuie să treacă din inima noastră în cămin şi, din cămin, în lume.