Singurătatea spirituală

O tânără, pe nume Natalie, era căsătorită de şapte ani când, la invitaţia unei prietene, a participat la o evanghelizare într-o biserică adventistă. Convinsă de ceea ce a aflat, şi-a predat inima lui Hristos, a trăit experienţa naşterii din nou şi, în ciuda împotrivirii categorice a soţului, a părinţilor, a rudelor şi chiar a vecinei de apartament, Natalie a devenit membră a Bisericii Adventiste. Şi-a schimbat şi stilul de viaţă pentru a se adapta, cât mai bine posibil, la noua credinţă. Cum era de aşteptat, s-a confruntat cu multe descurajări şi împotriviri, dar cel mai greu i-a fost cu reproşul îndreptăţit al soţului: „Nu pentru aceasta am semnat când ne-am căsătorit. Tu eşti acum cu totul altă persoană, dar eu o vreau înapoi pe cea veche.”

Deja au trecut ani de când luptă din greu să trăiască viaţa de credinţă. Deşi căsătorită, Natalie este totuşi „singură din punct de vedere spiritual”.

6. Ce cuvinte de încurajare găsim în următoarele versete, pentru cei care poate că se simt singuri din punct de vedere spiritual?

Isaia 54:5
căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este numele Lui, şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel. El Se numeşte Dumnezeul întregului pământ,

Osea 2:19,20
19. Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare;
20. te voi logodi cu Mine prin credincioşie şi vei cunoaşte pe Domnul!

Psalmii 72:12
Căci el va izbăvi pe săracul care strigă şi pe nenorocitul care n-are ajutor.

Peste tot în lume există persoane ca Natalie. Aceste persoane, bărbaţi sau femei, sunt căsătorite, dar merg singure la biserică sau însoţite numai de copiii lor. Poate cineva s-a căsătorit cu o persoană de altă credinţă sau poate că s-a ataşat de biserică pe parcurs, iar partenerul de viaţă nu a făcut acest lucru. Sau poate că şi soţul, şi soţia au fost la început membri ai bisericii, dar unul dintre ei, din diverse motive, a renunţat, a încetat să mai vină şi poate chiar a devenit ostil credinţei. Aceşti oameni, bărbaţi sau femei, vin singuri la biserică, rămân singuri la masa de părtăşie sau participă singuri la activităţile misionare sau sociale ale bisericii. Ei sunt trişti că nu pot contribui financiar la lucrarea bisericii atât de mult cât ar dori, din cauză că soţul sau soţia nu este de acord. Deşi căsătoriţi, ei se pot simţi singuri din punct de vedere spiritual, la fel ca o persoană văduvă.

Probabil că toţi am întâlnit, la un moment dat, oameni de felul acesta în biserică şi ei au mare nevoie de dragostea şi de susţinerea noastră.

Ce putem face, ca biserică, pentru a-i ajuta pe cei din mijlocul nostru care suferă de singurătate spirituală?