Cei care Îl urmează pe Miel oriunde

4. Care sunt caracteris cile principale ale celor 144 000? Ce legătură există între acestea şi caracteris ca lor din Apocalipsa 14:12?

Apocalipsa 14:1-5
1. Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.
2. Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu lăuta, şi cântau din lăutele lor.
3. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.
4. Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
5. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Aceste versete afirmă că cei 144 000 păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus (vers. 12). Ei se confruntă în criza finală cu toată mânia lui Satana, dar rămân fermi datorită relaţiei lor strânse cu Isus.

5. În ce sens „nu s-au în nat cu femei” cei 144 000? Ce legătură are acest lucru cu faptul că ei au fost răscumpăraţi dintre oameni ca „cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel”?

Apocalipsa 17:5
Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.”

Imoralitatea sexuală este simbolul necredincioşiei faţă de Dumnezeu. Apocalipsa 17:5 vorbeşte despre Babilon, biserica apostată din timpul sfârşitului şi despre fiicele ei, cu care toţi oamenii de pe pământ vor fi comis adulter (Apocalipsa 18:3). Excepţie vor face cei 144 000, care Îi vor rămâne loiali lui Hristos şi nu se vor împărtăşi de ideile şi practicile Babilonului şi ale religiilor apostate. Ei Îl „urmează pe Miel oriunde merge El” (Apocalipsa 14:4).

Cei 144 000 „au fost răscumpăraţi dintre oameni ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel” (vers. 4). În Israelul de odinioară, cel dintâi rod era rodul de cea mai bună calitate adus ca dar lui Dumnezeu. Cei 144 000 sunt speciali nu din cauza modului în care sunt mântuiţi, ci pentru că sunt mutaţi la cer fără să vadă moartea. Ei sunt cele dintâi roade ale secerişului mai mare al celor mântuiţi din toate secolele (Apocalipsa 14:14-16).

Prin ce fapte ne expunem (poate inconștient) riscului de adulter spiritual? Avem motive să nu ne temem de acest risc?