Un gând de încheiere

„Persecutarea lui Ioan a devenit un mijloc al harului. Patmosul s-a umplut de slava Mântuitorului înviat. Ioan Îl văzuse pe Hristos în formă umană, cu semnele cuielor, veşnica Lui slavă, la mâini şi la picioare. Acum i s-a îngăduit iar să-L vadă pe Domnul său înviat, îm- brăcat în atâta slavă, cât este capabil un om să vadă fără să moară.

Faptul că Hristos i S-a arătat lui Ioan ar trebui să fie pentru toţi, credincioşi şi necredincioşi, o dovadă că avem un Hristos viu. Ar trebui să-i dea putere de viaţă bisericii. Câteodată nori negri îi înconjoară pe cei din poporul lui Dumnezeu. Pare că oprimarea şi persecuţia îi vor şterge de pe faţa pământului. Însă în astfel de momente sunt transmise cele mai instructive lecţii. De multe ori, Hristos intră în închisori şi li Se descoperă aleşilor Săi. El este în foc, împreună cu ei pe rug. După cum stelele strălucesc cel mai puternic în noaptea cea mai întunecoasă, tot aşa cele mai luminoase raze ale slavei lui Dumnezeu se descoperă în bezna cea mai adâncă. Cu cât e cerul mai negru, cu atât mai limpezi şi mai impresionante sunt ra- zele Soarelui Neprihănirii, Mântuitorul înviat” (Ellen G. White, The Youth’s Instructor, 5 aprilie 1900).