Iertarea

Ce înseamnă să iertăm? Dacă iertăm pe cineva care ne-a făcut un mare rău, înseamnă că îi justificăm fapta? Iar dacă nu-şi regretă fapta, merită să-l iertăm?

4. Ce ne spun despre iertare pasajele următoare?

Luca 23:31-34
31. Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”
32. Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele care trebuiau omorâţi împreună cu Isus.
33. Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta, şi altul la stânga.
34. Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.

Romani 5:8-11
8. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
9. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
10. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.
11. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.

2 Corinteni 5:20,21
20. Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
21. Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

Efeseni 4:26
26. „Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră.

Hristos a luat iniţiativa împăcării noastre cu Dumnezeu. „Bunătatea lui Dumnezeu” ne „îndeamnă la pocăinţă” (Romani 2:4). Prin Hristos, noi am fost împăcaţi cu El pe când eram încă păcătoşi, dar nu pentru că ne-am mărturisit păcatul şi ne-am pocăit, ci pentru că Hristos a murit pentru noi. Noi trebuie să ne mărturisim păcatele ca să dovedim că suntem conştienţi de ele şi să cerem iertare (1 Ioan 1:9), nu pentru că Dumnezeu ar avea nevoie de mărturisirea noastră ca să ne ierte. Iertarea nu schimbă atitudinea Dumnezeu faţă de noi, ci atitudinea noastră faţă de El.

Dar trebuie să iertăm şi noi, chiar dacă cel greşit nu merită. Dacă nu iertăm, aceasta ne va afecta pe noi mai mult decât pe el – durerea sufletească se acumulează şi sporeşte răul pe care ni l-a făcut. Lipsa dispoziţiei de a ierta şi ranchiuna produc dezbinări şi tensiuni în biserică, iar acestea slăbesc unitatea.

Când îl iertăm pe cel care ne-a greşit, nu îl mai condamnăm, pentru că şi Hristos ne-a scutit pe noi de condamnare. Prin aceasta nu-i justificăm fapta, dar putem să ne împăcăm cu el pentru că şi Hristos ne-a împăcat cu Sine când I-am greşit. Putem ierta pentru că şi noi am fost iertaţi. Putem iubi pentru că şi noi suntem iubiţi. Iertarea este o alegere. Putem alege să iertăm în pofida faptelor sau atitudinilor celui care ne-a greşit. Acesta este adevăratul spirit al lui Isus!

Cum ne poate ajuta gândul că Hristos ne-a iertat să învățăm să-i iertăm pe alții? De ce este iertarea un aspect esențial pentru viața noastră creștină?