Acasă la Corneliu

În Iope, Petru a găzduit la un om pe nume Simon, de meserie tăbăcar (Faptele 9:43). La circa patruzeci de kilometri de Iope, în cetatea Cezareea, locuia Corneliu, un sutaş roman. El şi membrii familiei lui erau oameni evlavioşi şi I se închinau lui Dumnezeu, deşi nu aderaseră oficial la iudaism; cu alte cuvinte, Corneliu era încă un păgân, un necircumcis. El a primit într-o viziune porunca de a trimite nişte oameni la Iope ca să-l roage pe Petru să vină la el acasă (Faptele 10:1-8).

3. Ce experienţă a avut Petru şi cum a interpretat-o el?

Faptele 10:9-16,28,34,35
9. A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea.
10. L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească.
11. A văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ.
12. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului.
13. Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.”
14. „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.”
15. Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” 16Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.

28. „Ştiţi”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.

34. Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,
35. ci că, în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El.

Este important de ştiut că viziunea lui Petru nu este despre mâncare, ci despre oameni. Da, viziunea a avut loc în jurul amiezii, când lui Petru îi era foame, iar glasul auzit l-a îndemnat să taie şi să mănânce, dar Dumnezeu nu i-a transmis prin ea ideea că trebuia înlăturată distincţia dintre animalele curate şi cele necurate, ci ideea că Evanghelia îi include pe toţi oamenii.

Scopul explicit al viziunii a fost acela de a-l determina pe Petru să renunţe la prejudecăţile pe care le avea faţă de cei care nu erau evrei. În mentalitatea lui, vizita acasă la Corneliu şi părtăşia cu el aveau să-l facă necurat şi, ca atare, nepotrivit pentru închinarea la templu sau pentru a se înfăţişa înaintea lui Dumnezeu. Evreii din Iudeea primului secol şi din zonele învecinate nu aveau legături cu neamurile.

O concepţie răspândită pe atunci excludea celelalte popoare de la părtăşia cu Israel. Ea denaturase scopul pentru care exista Israel ca naţiune: vestirea în lumea întreagă a cunoştinţei despre Dumnezeul adevărat.

Întrucât circumcizia era semnul legământului avraamic, evreii s-au separat de popoarele necircumcise şi le-au tratat cu dispreţ. Considerau că alţi oameni nu pot avea parte de binecuvântările legământului decât dacă acceptă circumcizia şi dacă devin evrei. Iar ideea aceasta intra în contradicţie cu faptul că Isus Îşi dăduse viaţa pentru toţi oamenii. În cele din urmă, primii credincioşi au ajuns să înţeleagă acest lucru.

Citeşte Tit 2:11, Galateni 3:26-28 şi Efeseni 2:11-19. Ce ne spun textele acestea despre universalitatea Evangheliei? Ce ne spun ele despre prejudecăţile unor creştini faţă de cei de altă naţionalitate?

Tit 2:11
Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat

Galateni 3:26-28
26. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.
27. Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos.
28. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.

Efeseni 2:11-19
11. De aceea, voi, care altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur, şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului:
12. aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.
13. Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.
14. Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea,
15. şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace;
16. şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.
17. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.
18. Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.
19. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,