Începutul slujirii lui Pavel

În Faptele 9:19-25 citim că, după convertire, Pavel a rămas câteva zile în Damasc înainte de a se întoarce în Ierusalim (vers. 26). În Galateni 1:17, el adaugă că, înainte să revină în Ierusalim, a mai petrecut un timp şi în Arabia, unde se pare că, în singurătate, şi-a reevaluat cunoştinţele teologice. „Aici, în singurătatea deşertului, Pavel a avut din belşug ocazia să studieze şi să mediteze în linişte.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 92

Galateni 1:17
nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc.

4. În ce a constat lucrarea lui Pavel în Damasc?

Faptele 9:20-25
20. Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.
21. Toţi cei ce-l ascultau rămâneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?”
22. Totuşi Saul se întărea din ce în ce mai mult şi făcea de ruşine pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.
23. După câtva timp, iudeii s-au sfătuit să-l omoare;
24. şi uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare.
25. Dar, într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborât prin zid, dându-l jos într-o coşniţă.

Când a plecat din Ierusalim cu scrisori de la marele-preot, ţinta lui Pavel era să-i prindă pe creştinii iudei despre care bănuia că se refugiaseră în sinagogile din Damasc (Faptele 9:2). Acum, după întâlnirea cu Isus, a ajuns în aceste sinagogi nu pentru a-i aresta pe credincioşi, ci pentru a le spori numărul; nu pentru a demonstra că Isus ar fi fost un impostor, ci pentru a arăta că El era Mesia cel aşteptat de Israel. Oare ce o fi fost în mintea celor care-l ştiau ca prigonitor în timp ce-l ascultau dând mărturie despre Isus? Ce altceva decât uimire că Saul din Tars se schimbase şi lucra pentru biserică! (Probabil că nu-şi imaginau ce influenţă extraordinară avea să aibă acest nou-convertit!)

Neputând să-l contrazică, duşmanii lui au complotat să-i ia viaţa. Când relatează acest episod (2 Corinteni 11:32,33), Pavel lasă să se înţeleagă că ei l-au denunţat la autorităţile locale pentru a-l prinde. Însă credincioşii l-au ajutat să fugă, coborându-l într-o coşniţă prin fereastra unei case construite probabil pe zidul cetăţii.

Pavel a fost conştient de la bun început că avea să înfrunte greutăţi (Faptele 9:16). Împotrivirea, persecuţia şi suferinţa aveau să devină un lucru obişnuit în lucrarea lui, dar nimic nu avea să-i zdruncine credinţa şi simţul datoriei, în pofida problemelor şi încercărilor întâlnite la fiecare pas în noua sa viaţă în Hristos (2 Corinteni 4:8,9).

Pavel nu a renunţat la credinţă, în ciuda problemelor şi opoziţiei. Noi ne păstrăm credinţa când ne confruntăm cu probleme?