Lipsa credincioşiei: un semn al sfârşitului
2. Citeşte Luca 18,8. Ce implică întrebarea pusă de Isus aici?
Luca 18
8 Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”
Apostolul Pavel scrie că „oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi” (2 Tim. 3,13). Oamenii din zilele noastre sunt la fel ca cei despre care a scris Moise în Pentateuh sau Pavel în epistolele sale. Am putea argumenta că societatea de astăzi face să ne fie mai uşor să păcătuim, ba chiar ne încurajează să păcătuim. Cu alte cuvinte, mediul în care trăim devine din ce în ce mai favorabil păcatului, iar natura noastră căzută profită în mod firesc de lucrul acesta. Egoismul este promovat în mod constant. Reclamele ne bombardează cu oferte pentru satisfacerea eului: de ce să aşteptăm, de ce să ne tăgăduim pe noi înşine, de ce să facem sacrificii, de ce să nu întreţinem relaţii cu oricine altcineva decât partenerul nostru de viaţă? În mod constant auzim îndemnul: „Împlineşte-ţi dorinţa, pentru că meriţi!”, spus sub o formă sau alta.
3. Citeşte 2 Timotei 3,1-5. Care este cea dintâi caracteristică descoperită aici? Cum o vedem manifestată atât de făţiş astăzi?
2 Timotei 3
1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
5 având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
Chiar dacă această generaţie nu este nici pe departe prima care să dea dovadă de egoism, ceea ce o caracterizează în mod specific este faptul că egoismul este efectiv recomandat. „Caută-ţi interesul propriu”, „Iubeşte-te pe tine mai întâi de toate”, este sloganul. Egoismul a atras după sine un alt fenomen, şi anume lipsa de responsabilitate. Acestei generaţii i se potrivesc foarte bine cuvintele: „Este un neam de oameni care blestemă pe tatăl său şi nu binecuvântează pe mamă-sa. Este un neam de oameni care se crede curat, şi totuşi nu este spălat de întinăciunea lui” (Prov. 30,11.12). Se pare că tot ceea ce face cineva greşit este pus în seama altcuiva, de cele mai multe ori în seama părinţilor.
Cum a contribuit mass media la propagarea lipsei de credincioşie chiar şi printre membrii bisericii? Fii sincer cu tine însuţi: Cum ţi-a afectat aceasta modul de gândire? Încearcă să fii obiectiv şi să-ţi răspunzi la întrebarea: În ce fel ceea ce citesc, ceea ce ascult sau ceea ce privesc îmi afectează negativ credincioşia faţă de Dumnezeu?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO