„Noi trebuie să fim martori pentru Dumnezeu nu numai prin predicarea adevărului, nu numai prin distribuirea de literatură. Să ne amintim că o viaţă trăită asemenea lui Hristos este argumentul cel mai puternic ce poate fi adus în favoarea creştinismului şi că un caracter de mică valoare face mai mult rău în lume decât caracterul unui om lumesc.” – Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 9, pag. 21.
„Însemnul creştinismului nu este o insignă exterioară şi nici purtarea unei cruci sau a unei coroane, ci este ceea ce se dă pe faţă ca rezultat al unirii dintre om şi Dumnezeu. Prin puterea harului Său, manifestat în transformarea caracterului, lumea trebuie să fie convinsă că Dumnezeu Şi-a trimis Fiul ca Răscumpărător al ei. Nicio altă influenţă care poate înconjura sufletul omenesc nu are o asemenea putere, ca influenţa unei vieţi lipsite de egoism. Cel mai puternic argument în favoarea Evangheliei este un creştin iubitor şi demn de a fi iubit.” – Ellen G. White, Divina vindecare, pag. 470.
Întrebări pentru discuţie:
1. Citiţi şi discutaţi în cadrul grupei răspunsurile pe care le-aţi dat la întrebarea din studiul de duminică, referitoare la modul în care aţi cunoscut personal bunătatea lui Dumnezeu, „facerea de bine” din partea Sa.
2. Care sunt câteva căi practice prin care putem, ca indivizi sau ca biserică, să manifestăm şi să le descoperim altora bunătatea lui Dumnezeu? Este cunoscută biserica ta, în localitatea în care trăieşti, pentru „facerea de bine”? Dacă ar fi ca biserica să se mute din acel loc, oamenii care locuiesc în vecinătate i-ar simţi lipsa?
3. Biblia spune că Legea lui Dumnezeu este bună. Şi noi ştim că aşa este. Atunci, cum poate fi ea folosită ca ceva rău? Care sunt câteva moduri în care Legea poate fi folosită greşit şi care sunt consecinţele triste ale unei astfel de folosiri greşite?
4. Meditează asupra acestei vechi dileme filozofice: Ceva este conside rat bun pentru că Dumnezeu spune că este bun, sau Dumnezeu îl consideră bun pentru că acel lucru este deja bun?
5. Discutaţi, în cadrul grupei, pasajul din Luca 18,18.19. Ce spune Isus aici? Cum trebuie să înţelegem cuvintele Sale?
Luca 18
18 Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
19 „Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
1 comentariu
Elena
Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioşia Ta!
romdovean?
da ,adevara ce spune, numai ca vedeti…., la proma incercare sau obstacol nu mai suntem cei bun ci devenim cei ne,buni.este un adevar trist dar realist, uitati-va in jur si analizati. cum spune egw in paragrafele de mai sus. mai bine sa nu stii si sa nu faci decat sa stii si sa nu faci. cine ne va scapa ? ticalosii de noi…….
george
Daca bunatatea este raspunsul nostru la modul de a fi al semenilor nostri, facerea de bine presupune aatitudinea mea de a cauta binele semenilor mei prin fapte, vorbe alese si ginduri de bine. Sa caut in permanenta (si sa ma bucur) binele lor. Aceasta nu se poate decit daca ascult mereu indemnurile D.S si/sau locuieste Isus in inima mea.
dorina
”si viata vesnica este aceasta :sa te cunoasca pe Tine,singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos,pe care L-ai trimes Tu”.
dorina
Hristos a venit sa descopere lumii cunostinta caracterului lui Dumnezeu pe care lumea nu o avea.Adevarul lui Dumnezeu,este pervertit si astazi.Oamenii sunt orbiti de mandrie si prejudecati,incapabili sa dea la o parte mahrama care ascunde slava Tatalui.”dar ei au ramas greoi la minte,caci pana in ziua de astazi la citirea vechiului testament,aceasta mahrama ramane neridicata,fiindca mahrama este data la o parte in Hristos.”