Bunătatea exprimată

Deşi nu se poate spune că suntem mântuiţi prin fapte, se poate spune că noi, ca nişte copii ai lui Dumnezeu, răscumpăraţi prin sânge, suntem mântuiţi pentru ca vieţile noastre să poată da pe faţă fapte bune. Isus a arătat că, aşa cum un pom este cunoscut după roadele lui, şi noi vom fi cunoscuţi după viaţa pe care o trăim. Isus duce importanţa faptelor bune un pas mai departe, atunci când declară că cei care nu fac fapte bune nu vor fi primiţi în Împărăţia cerurilor (vezi Mat. 25,41-46).

Mat. 25,41-46

41 Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
42 Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
43 am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.”
44 Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?”
45 Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”
46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

9. Citeşte Efeseni 2,10 şi Tit 2,14. Ce mesaj comun conţin aceste texte şi de ce acesta este atât de important pentru oricine poartă numele lui Hristos?

Efeseni 2

10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Tit 2

14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Oameni fiind, toţi suntem păcătoşi; toţi am încălcat Legea lui Dumnezeu şi avem nevoie de un Mântuitor. În acelaşi timp, în Biblie avem făgăduinţa că, dacă ne predăm lui Isus, dacă alegem să trăim după îndemnurile Duhului şi nu după îndemnurile firii pământeşti, putem să fim biruitori şi să trăim o viaţă care să reflecte bunătatea lui Dumnezeu. Putem trăi, aşa cum spune Pavel, „o viaţă nouă” (Rom. 6,4), pentru că, aşa cum, prin credinţă „am fost îngropaţi” împreună cu Hristos, „prin botezul în moartea Lui” (Rom. 6,4), în acelaşi fel ne putem socoti „morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru” (Rom. 6,11).

Noi putem să fim „buni” în sensul biblic al cuvântului: nu „buni” ca şi când am merita mântuirea, ci „buni” în sensul că inima noastră, motivaţiile noastre şi faptele noastre descoperă lumii realitatea Dumnezeului pe care susţinem că Îl slujim. Fireşte că lucrul acesta cere moartea eului, cere dispoziţia de a sluji altora, cere o luptă zilnică împotriva firii pământeşti şi o inimă smerită în pocăinţă, atunci când cădem; dar noi putem şi trebuie să trăim credinţa pe care mărturisim că o avem.

În ce măsură beneficiezi de făgăduinţele unei vieţi creştine de biruinţă? Ce te împiedică să ai parte de ceea ce este al tău, de ceea ce ţi-a fost oferit cu un preţ atât de mare?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO