Ucenicul al doisprezecelea

Prima măsură administrativă a comunităţii creştine primare, care însuma circa o sută douăzeci de credincioşi (Faptele 1:15), a fost alegerea unui înlocuitor pentru Iuda.

6. Ce condiţii trebuia să îndeplinească înlocuitorul lui Iuda? De ce sunt importante?

Faptele 1:21–22
21. Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi,
22. cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui.

Era necesar ca alesul să fi fost martor al învierii lui Isus (vezi Faptele 4:33), deoarece învierea constituie, aşa cum se afirmă în mod repetat, dovada concludentă a mesianităţii lui Isus şi adevărul fundamental al credinţei creştine.

De asemenea, trebuia să fie dintre cei care îi însoţiseră pe apostoli pe tot parcursul lucrării lui Isus. Pavel avea să sublinieze mai târziu că, deşi nu-L însoţise pe Isus în timpul activităţii Sale pe pământ, totuşi era îndreptăţit să fie numit apostol, fiindcă întâlnirea cu Isus pe drumul spre Damasc îl calificase ca martor al învierii Sale (1 Corinteni 9:1). El a recunoscut că i S-a arătat în urma tuturor, „ca unei stârpituri” (1 Corinteni 15:8), dar nu a acceptat să fie considerat mai puţin calificat decât ei (1 Corinteni 9:2; Galateni 2:6-9). Doar cei doisprezece şi Pavel erau „apostoli”, în sensul restrâns al cuvântului (Faptele 1:25,26); în sensul de bază, general, de „trimişi” sau „mesageri”, termenul poate fi aplicat şi altor lucrători ai Evangheliei (Faptele 14:4,14; Galateni 1:19).

7. Cum a fost ales Matia?

Faptele 1:23-26
23. Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia.
24. Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales
25. ca să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda ca să meargă la locul lui.”
26. Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.

Metoda folosită pentru alegerea lui Matia, tragerea la sorţi, poate părea ciudată, dar avea în spate o tradiţie îndelungată (Leviticul 16:5-10; Numeri 26:55). În plus, era vorba de o alegere între două persoane cu calificare similară pentru aceeaşi poziţie, nu un pas în necunoscut. În acelaşi timp, credincioşii s-au rugat lui Dumnezeu crezând că rezultatul avea să fie conform voinţei Sale (vezi Proverbele 16:33). Nu se aminteşte nicăieri că decizia ar fi fost contestată de cineva. După Cincizecime, în istoria bisericii primare nu se mai aminteşte de tragerea la sorţi (Faptele 5:3; 11:15-18; 13:2; 16:6-9).

Tu cum procedezi ca să afli care este voia lui Dumnezeu pentru tine într-o anumită situaţie?