Marele nostru Preot

5. Ce mare speranţă ne este dată în versetele următoare?

Evrei 7:24-27
24. Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoţie care nu poate trece de la unul la altul.
25. De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei.
26. Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri,
27. care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine însuşi.

Evrei 8:6
Dar, acum, Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune.

Hristos poate să mântuiască „în chip desăvârșit”, fiindcă are anumite caracteristici pe care nu le putea avea niciun alt preot. El este Dumnezeu şi are de aceea autoritatea de a ierta păcatele. El slujeşte ca preot fără întrerupere. El mijloceşte neîncetat pentru poporul Său, cu tot atâta compasiune şi iubire ca atunci când i-a vindecat pe bolnavi şi i-a încurajat pe cei singuri. El este totodată om, dar fără păcat. Şi, fiind curat, a murit sub apăsarea păcatelor tuturor oamenilor. Doar El, în calitate de Dumnezeu-Om, poate mijloci pentru păcătoşi în sanctuarul din cer.

Textele acestea ne învaţă, de asemenea, că jertfa lui Hristos a fost adusă o dată pentru totdeauna. A fost suficient să fie adusă o singură dată pentru a le aduce mântuire tuturor oamenilor.

Dacă ne gândim Cine este Acela care a murit pe cruce, cum ar fi posibil ca jertfa Lui să nu fie îndestulătoare pentru toate fiinţele umane?

6. Ce a obţinut Hristos pentru noi prin moartea Sa şi prin slujirea Sa prezentă din cer?

Evrei 9:11-15
11. Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta,
12. şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.
13. Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului,
14. cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!
15. Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită.

Evrei 9:12 afirmă că Hristos „a căpătat o răscumpărare veşnică”. Cuvântul grecesc pentru „răscumpărare” mai are şi sensurile de „eliberare”, „scăpare”. Acelaşi cuvânt este întrebuinţat în Luca 1:68, unde Zaharia declară că Dumnezeu „a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său”. Referirea la sângele lui Hristos – sângele singurei jertfe suficiente – înseamnă că Hristos, ca Miel de jertfă, a fost Cel care a obţinut răscumpărarea, eliberarea aceasta. Şi marea veste bună este că El a obţinut-o nu pentru Sine, ci pentru noi şi ea este valabilă pentru toţi cei care primesc jertfa Sa.

Meditează la ideea că Hristos „a căpătat o răscumpărare veşnică” pentru noi şi abia după aceea Şi-a început lucrarea din sanctuarul ceresc în favoarea noastră. Ce speranţă ne transmite faptul că El mijloceşte în cer pentru noi?