Administrarea creştină

5. Ce înseamnă cuvintele „sfinţire” şi „sfinţi” în următoarele pasaje? Ce relaţie există între sfinţire şi administrarea creştină?

1 Petru 1:15,16
15. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.

Evrei 12:14
Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.

Hristos doreşte să ducem o viaţă sfântă (Evrei 9:14). Cât a trăit pe pământ, El ne-a arătat ce înseamnă să fii sfânt şi să-I slujeşti lui Dumnezeu. Tot ce facem cu viaţa noastră şi cu ce ne-a fost lăsat în grijă trebuie să fie după voia lui Dumnezeu. Deci sfinţenia poate fi definită şi prin administrarea corectă a acestor daruri.

Romanii au descoperit că roata unui car era mai rezistentă dacă aplicau pe obadă un cerc de metal. Meşterul încălzea metalul ca să-l poată trece uşor peste obadă. Apa rece îl contracta, fixându-l. Şina intra apoi în contact cu pământul când roata se învârtea.

Şina de pe obada roţii poate simboliza conceptul de administrare creştină. Acesta este momentul adevărului, confruntarea vieţii spirituale cu realitatea. Este locul unde credinţa trece prin suişurile şi coborâşurile vieţii, dă piept cu reuşitele şi eşecurile. Este locul unde convingerile noastre se materializează în vâltoarea şi frecuşul vieţii. Administrarea creştină este învelişul exterior al identităţii şi acţiunilor noastre. O viaţă bine gestionată se vede în conduită. Faptele noastre zilnice care Îl descoperă pe Hristos sunt ca metalul roţii care atinge pământul.

Faptele exercită o influenţă şi ele trebuie să se afle sub controlul angajamentului nostru faţă de Hristos. Deviza vieţii noastre să fie această asigurare şi făgăduinţă: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13).

„Sfinţirea sufletului prin lucrarea Duhului Sfânt este sădirea naturii Domnului Hristos în natura umană. Religia Evangheliei înseamnă prezenţa Domnului Hristos în viaţă, ca un principiu viu și lucrător. Ea înseamnă harul lui Hristos descoperit în caracter și exprimat prin fapte bune. Principiile Evangheliei nu pot fi separate de niciun domeniu al vieţii practice. Fiecare ramură a experienţei și a lucrării creștine trebuie să constituie o reprezentare a vieţii Domnului
Hristos.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, ed. 2015, p. 291

Ce dovezi ai că Hristos locuieşte în inima ta, că lucrează în tine şi te transformă? În ce domenii mai e de lucru pentru a reflecta sfinţenia Sa?