Un gând de încheiere

Uităm uşor că Îi datorăm Domnului fiecare respiraţie, fiecare bătaie a inimii şi fiecare clipă a existenţei. În Faptele 17, Pavel le vorbeşte atenienilor despre Dumnezeul adevărat, arătând că El este nu doar Creatorul („Dumnezeu care a făcut lumea şi tot ce este în ea”, vers. 24), ci şi Susţinătorul („În El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa”, vers. 28). Atenienii nu-L cunoşteau pe Dumnezeul adevărat. Dar noi Îl cunoaştem şi nu ar trebui să uităm niciodată că El ne-a creat şi ne susţine. El are anumite cerinţe, iar noi trebuie să trăim potrivit acestora:

„Dumnezeu […] pune comorile Lui în mâinile oamenilor, dar cere ca o zecime din ele să fie pusă deoparte cu credincioşie, pentru lucrarea Sa. El cere ca această parte să fie adusă în trezoreria Sa. Ea trebuie să-I fie înapoiată ca aparţinându-I; este sfântă şi trebuie folosită în scopuri sfinte, pentru susţinerea celor care duc mesajul mântuirii pe tot pământul. El rezervă această parte pentru ca resursele să curgă continuu în tezaurul Său şi lumina adevărului să poată fi dusă şi la cei de aproape, şi la cei de departe. Ascultând cu credincioşie de această poruncă, noi recunoaştem că toate Îi aparţin lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 6, ed. 2017, p. 309