Dumnezeul lumii acesteia

Banii au devenit dumnezeul lumii acesteia, iar materialismul, religia ei. Materialismul este un sistem sofisticat şi perfid care oferă siguranţă doar temporar, nu definitiv.

1. Ce lucru contează cu adevărat în viaţă?

1 Ioan 2:15-17
15. Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
16. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.
17. Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

Materialismul înseamnă să acorzi dorinţei după bogăţie şi posesiuni o mai mare importanţă şi valoare decât realităţilor spirituale. Poate că posesiunile au valoare, însă ele nu trebuie să ne posede pe noi: „Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!” (Eclesiastul 5:10). Aceasta este problema cu dorinţa după lucrurile lumii acesteia: oricât am avea de mult, nu avem niciodată destul; ne străduim să câştigăm tot mai mult din lucrurile care nu ne satisfac. O capcană cu adevărat perfidă!

2. Care este lucrul cel mai important pentru creştini?

Luca 14:26-33
26. „Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
27. Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
28. Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?
29. Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el
30. şi să zică: „Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut isprăvi.”
31. Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32. Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.
33. Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.

Ideea ar putea fi exprimată astfel: cei pentru care banii sau dorinţa de a avea bani devine o realitate primordială au de plătit un preţ. „Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?” (Marcu 8:36)

„Când a venit Hristos pe pământ, omenirea părea că va atinge rapid fundul prăpastiei morale. Era subminată însăși temelia societăţii. Viaţa devenise falsă și artificială… În toată lumea, sistemele religioase își pierdeau influenţa asupra minţii și a sufletului. Dezgustaţi de povești și minciuni, căutând să înăbușe glasul raţiunii, oamenii se întorceau către necredinţă și materialism. Lăsând veșnicia în afara calculelor lor, trăiau pentru prezent.” – Ellen G. White, Educaţie, pp. 74–75

„Oamenii se întorceau către necredinţă şi materialism.” Sună cunoscut?

Cui nu-i place să deţină lucruri? Întrebarea este: Cum ştim că lucrurile pe care le deţinem, chiar dacă sunt puţine, nu ne stăpânesc ele pe noi? Cui ar trebui să-I aparţinem şi care sunt dovezile că suntem într-adevăr ai Lui?