Înaintea scaunului de judecată

3. Ce motiv ne prezintă Pavel în Romani 14:10 pentru a nu îi judeca pe alţii?

Romani 14:10
Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.

Tindem să-i judecăm aspru pe ceilalţi, de regulă, pentru lucruri pe care le facem şi noi. În general, lucrurile pe care le facem noi nu ni se par aşa de rele ca atunci când le fac alţii. Poate că pe noi înşine reuşim să ne amăgim, în ipocrizia noastră, dar nu-L vom amăgi Dumnezeu, care ne-a avertizat: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau cum poţi zice fratelui tău: «Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău» şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?” (Matei 7:14).

4. Ce rol are declaraţia din Vechiul Testament prezentată de Pavel în Romani 14:11?

Romani 14:11
Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.”

Citatul din Isaia 45:23 susţine ideea că toţi trebuie să se înfăţişeze la judecată.

Isaia 45:23
Pe Mine însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea, şi cuvântul Meu nu va fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va jura pe Mine.

Cuvintele „orice genunchi” şi „orice limbă” ne arată că fiecare va trebui să dea socoteală pentru viaţa şi faptele sale (Romani 14:12). Nimeni nu poate să dea socoteală pentru altul. În sensul acesta, noi nu suntem păzitorii fraţilor noştri.

5. În acest context, ce spune Pavel în Romani 14:14?

Romani 14:14
Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat.

Subiectul continuă să fie carnea de la animalele jertfite idolilor, nu distincţia dintre carnea curată şi cea necurată. Pavel afirmă că, în sine, nu este nimic greşit a mânca alimente care ar fi putut fi jertfite idolilor. Căci ce este un idol în definitiv? Nu este nimic (vezi 1 Corinteni 8:4). Prin urmare, cui îi pasă dacă un păgân a jertfit animalul zeului broască sau zeului taur?

Nimeni nu ar trebui pus în situaţia de a-şi călca pe conştiinţă, nici chiar cel cu o conştiinţă hipersensibilă. Se pare că fraţii „tari” în credinţă nu înţelegeau faptul acesta. Ei dispreţuiau scrupulozitatea fraţilor „slabi” şi, prin atitudinea lor, „îi mâhneau”.

Eşti tentat să-i judeci pe alţii, în zelul tău pentru Domnul? De ce trebuie să fim atenţi să nu ne facem conştiinţă pentru alţii, oricât de bune intenţii am avea?