O lecţie de istorie

1. De ce i-a cerut Domnul lui Moise să consemneze „călătoriile lor din popas în popas”? De ce era important lucrul acesta? Numeri 33

1 Iată popasurile copiilor lui Israel care au ieşit din ţara Egiptului, după oştirile lor, sub povăţuirea lui Moise şi lui Aaron.
2 Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Şi iată popasurile lor, după călătoriile lor.
3 Au pornit din Ramses în luna întâi, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi. A doua zi după Paşte, copiii lui Israel au ieşit gata de luptă în faţa tuturor Egiptenilor,
4 în timp ce Egiptenii îşi îngropau pe toţi întâii lor născuţi, pe care-i lovise Domnul dintre ei. Căci Domnul făcuse chiar şi pe dumnezeii lor să simtă puterea Lui.
5 Copiii lui Israel au pornit din Ramses şi au tăbărât la Sucot.
6 Au pornit din Sucot, şi au tăbărât la Etam, care este la marginea pustiei.
7 Au pornit din Etam, s-au întors înapoi la Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon, şi au tăbărât înaintea Migdolului.
8 Au pornit dinaintea Pi-Hahirotului, şi au trecut prin mijlocul mării înspre pustie; au făcut un drum de trei zile în pustia Etamului, şi au tăbărât la Mara.
9 Au pornit de la Mara, şi au ajuns la Elim; la Elim erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici: acolo au tăbărât.
10 Au pornit din Elim, şi au tăbărât lângă marea Roşie.
11 Au pornit de la marea Roşie, şi au tăbărât în pustia Sin.
12 Au pornit din pustia Sin, şi au tăbărât la Dofca.
13 Au pornit din Dofca, şi au tăbărât la Aluş.
14 Au pornit din Aluş, şi au tăbărât la Refidim, unde poporul n-a găsit apă de băut.
15 Au pornit din Refidim, şi au tăbărât în pustia Sinai.
16 Au pornit din pustia Sinai, şi au tăbărât la Chibrot-Hataava.
17 Au pornit de la Chibrot-Hataava, şi au tăbărât la Haţerot.
18 Au pornit din Haţerot, şi au tăbărât la Ritma.
19 Au pornit de la Ritma, şi au tăbărât la Rimon-Pereţ.
20 Au pornit din Rimon-Pereţ, şi au tăbărât la Libna.
21 Au pornit din Libna, şi au tăbărât la Risa.
22 Au pornit din Risa, şi au tăbărât la Chehelata.
23 Au pornit din Chehelata, şi au tăbărât la muntele Şafer.
24 Au pornit de la muntele Şafer, şi au tăbărât la Harada.
25 Au pornit din Harada, şi au tăbărât la Machelot.
26 Au pornit din Machelot, şi au tăbărât la Tahat.
27 Au pornit din Tahat, şi au tăbărât la Tarah.
28 Au pornit din Tarah, şi au tăbărât la Mitca.
29 Au pornit din Mitca, şi au tăbărât la Haşmona.
30 Au pornit din Haşmona, şi au tăbărât la Moserot.
31 Au pornit din Moserot, şi au tăbărât la Bene-Iaacan.
32 Au pornit din Bene-Iaacan, şi au tăbărât la Hor-Ghidgad.
33 Au pornit din Hor-Ghidgad, şi au tăbărât la Iotbata.
34 Au pornit din Iotbata, şi au tăbărât la Abrona.
35 Au pornit din Abrona, şi au tăbărât la Eţion-Gheber.
36 Au pornit din Eţion-Gheber, şi au tăbărât în pustia Ţin, adică la Cades.
37 Au pornit din Cades, şi au tăbărât la muntele Hor, la marginea ţării Edomului.
38 Preotul Aaron s-a suit pe muntele Hor, după porunca Domnului; şi a murit acolo, în al patruzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, în luna a cincea, în cea dintâi zi a lunii.
39 Aaron era în vârstă de o sută douăzeci şi trei de ani când a murit pe muntele Hor.
40 Împăratul Aradului, Canaanitul, care locuia în partea de miazăzi a ţării Canaanului, a aflat de sosirea copiilor lui Israel.
41 Au pornit de la muntele Hor, şi au tăbărât la Ţalmona.
42 Au pornit din Ţalmona, şi au tăbărât la Punon.
43 Au pornit din Punon, şi au tăbărât la Obot.
44 Au pornit din Obot, şi au tăbărât la Iie-Abarim, la hotarul Moabului.
45 Au pornit din Iie-Abarim, şi au tăbărât la Dibon-Gad:
46 Au pornit din Dibon-Gad, şi au tăbărât la Almon-Diblataim.
47 Au pornit din Almon-Diblataim, şi au tăbărât la munţii Abarim, înaintea muntelui Nebo.
48 Au pornit de la munţii Abarim, şi au tăbărât în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
49 Au tăbărât lângă Iordan, de la Bet-Ieşimot până la Abel-Sitim, în câmpia Moabului.
50 Domnul a vorbit lui Moise în câmpia Moabului, lângă Iordan în faţa Ierihonului. Şi a zis:
51 „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,După ce veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
52 să izgoniţi dinaintea voastră pe toţi locuitorii ţării, să le dărâmaţi toţi idolii de piatră, să le nimiciţi toate icoanele turnate, şi să le nimiciţi toate înălţimile pentru jertfe.
53 Să luaţi ţara în stăpânire, şi să vă aşezaţi în ea; căci Eu v-am dat ţara aceasta, ca să fie moşia voastră.
54 Să împărţiţi ţara prin sorţi, după familiile voastre. Celor ce sunt în număr mai mare, să le daţi o parte mai mare, şi celor ce sunt în număr mai mic, să le daţi o parte mai mică. Fiecare să stăpânească ce-i va cădea la sorţi; s-o luaţi în stăpânire, după seminţiile părinţilor voştri.
55 Dar dacă nu veţi izgoni dinaintea voastră pe locuitorii ţării, aceia dintre ei pe care îi veţi lăsa, vă vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste: vă vor fi vrăjmaşi în ţara în care veţi merge să vă aşezaţi.
56 Şi vă voi face şi vouă cum hotărâsem să le fac lor.”

Dacă ne gândim bine, istoria lor este chiar incredibilă. După secole de asuprire, o întreagă naţiune scapă din captivitate şi supravieţuieşte patru decenii în mediul ostil din deşertul Sinai. Numai prin harul, puterea şi minunile lui Dumnezeu putea să se întâmple aşa ceva. De asemenea, să observăm că în Numeri 33,2 se accentuează ideea că ei porneau la drum „după porunca Domnului”. Domnul dorea ca generaţia următoare să nu uite niciodată că istoria călătoriilor poporului evreu în pustie era în realitate istoria modului în care Se poartă Dumnezeu cu oamenii păcătoşi, din dorinţa de a-i salva şi de a-i duce în Ţara Făgăduinţei.

Deşi istoria călătoriilor lui Israel este impresionantă, unii cercetători biblici de astăzi nu neagă faptul că un grup de foşti sclavi au părăsit Egiptul, dar declară că plecarea lor s-a datorat unor împrejurări naturale. În cazul acesta, am putea trage concluzia că ei au făcut exact ceea ce nu dorea Domnul şi aceasta ar însemna să uităm că Dumnezeu Se afla la cârma acestor evenimente.

2. Dacă lăsăm la o parte contextul istoric imediat (şi problemele dificile care apar în mod inevitabil pentru noi, cei de astăzi), ce principiu spiritual se găseşte în Numeri 33,50-56? Din cunoştinţele pe care le ai despre istoria Israelului antic de după stabilirea în Canaan, de ce este atât de importantă porunca privitoare la alungarea acestor popoare?

Numeri, 33
50 Domnul a vorbit lui Moise în câmpia Moabului, lângă Iordan în faţa Ierihonului. Şi a zis:
51 „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,După ce veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
52 să izgoniţi dinaintea voastră pe toţi locuitorii ţării, să le dărâmaţi toţi idolii de piatră, să le nimiciţi toate icoanele turnate, şi să le nimiciţi toate înălţimile pentru jertfe.
53 Să luaţi ţara în stăpânire, şi să vă aşezaţi în ea; căci Eu v-am dat ţara aceasta, ca să fie moşia voastră.
54 Să împărţiţi ţara prin sorţi, după familiile voastre. Celor ce sunt în număr mai mare, să le daţi o parte mai mare, şi celor ce sunt în număr mai mic, să le daţi o parte mai mică. Fiecare să stăpânească ce-i va cădea la sorţi; s-o luaţi în stăpânire, după seminţiile părinţilor voştri.
55 Dar dacă nu veţi izgoni dinaintea voastră pe locuitorii ţării, aceia dintre ei pe care îi veţi lăsa, vă vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste: vă vor fi vrăjmaşi în ţara în care veţi merge să vă aşezaţi.
56 Şi vă voi face şi vouă cum hotărâsem să le fac lor.”

Pentru poporul lui Dumnezeu, compromisul cu lumea a fost dintotdeauna şi va continua să fie „ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste” (vers. 55). Dacă nu ne ferim de influenţele rele din lume şi din mediul în care trăim, ne aflăm continuu în pericolul de a permite ca aceste lucruri să ne corupă credinţa şi să ne ducă în rătăcire.

Cum putem să ne ferim de influenţele negative din jurul nostru? Ce decizii personale poţi lua pentru a limita impactul negativ al acestor influenţe asupra ta?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO