Legea lui Dumnezeu și legea păcatului

7. Ce luptă este prezentată în Romani 7:16,17?

Romani 7:16,17
16. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.
17. Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

Folosind Legea ca pe o oglindă, Duhul Sfânt îl convinge pe om că nu este pe placul lui Dumnezeu, pentru că nu împlineşte cerinţele Legii. Prin eforturile de a împlini cerinţele acestea, omul arată că este de acord cu faptul că Legea este bună.

8. Ce idee reia Pavel aici cu scopul de a o accentua? Romani 7:18-20

Romani 7:18-20
18. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.
19. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
20. Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

Pentru a-l convinge pe om de nevoia lui de Hristos, Duhul Sfânt îl trece adesea printr-o experienţă de tipul „vechiul legământ”. Ellen G. White descrie experienţa lui Israel astfel: „Israeliţii nu şi-au dat seama de păcătoşenia inimii lor şi de faptul că, fără Hristos, era imposibil pentru ei să ţină Legea lui Dumnezeu; şi, în mod pripit, au intrat în legământ cu Dumnezeu. Având impresia că sunt în stare să fie neprihăniţi prin puterea lor, au declarat: «Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul» (Exodul 24:7)… N-au trecut decât câteva săptămâni şi au rupt legământul cu Dumnezeu, s-au plecat până la pământ şi s-au închinat înaintea unui chip cioplit. Ei nu mai puteau spera în bunăvoinţa lui Dumnezeu pe temeiul unui legământ pe care îl călcaseră; şi acum, văzându-şi păcătoşenia şi nevoia de iertare, au fost aduşi în situaţia de a-şi da seama de nevoia lor după un Mântuitor, descoperit în legământul avraamic.” – Patriarhi şi profeţi, ed. 2015, p. 375

Din nefericire, mulţi creştini nu îşi înnoiesc în fiecare zi consacrarea faţă de Hristos şi slujesc în realitate păcatului, fapt pe care le este greu să-l recunoască. Ei se justifică spunând că aceasta este experienţa normală a sfinţirii şi că mai au o cale lungă de parcurs. Astfel, în loc de a aduce la Hristos păcatele cunoscute şi de a-I cere biruinţa asupra lor, ei se ascund în spatele capitolului 7 din Romani, care ar declara, în opinia lor, că este imposibil să faci binele. În realitate, capitolul acesta spune că omul nu poate să facă binele cât timp este înrobit de păcat, dar că biruinţa este posibilă prin Isus Hristos.

Ai obţinut tu biruinţele asupra eului şi păcatului pe care ni le-a promis Hristos? Dacă nu, de ce? Ce decizii greşite iei?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO