Ziceţi lui Dumnezeu: „Cât de înfricoşate sunt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.” – Psalmii 66:3

Căţeluşul a crescut, devenind un boxer blând şi cu pieptul lat, pe nume Maverick.

Avea grijă de familie şi strângea firimiturile după ce mâncau copiii, iar o dată chiar l-a curăţat pe bebeluş pe faţă. Mav era o frumuseţe de câine cafeniu, adorat de toată familia. Dar anii au trecut şi Maverick dădea semne de bătrâneţe.

Familia a hotărât să aducă un pui de câine, în speranţa că purtarea exemplară a lui Maverick va forma o nouă generaţie. Copiii au căutat pe internet şi au găsit un pui de boxer cu pedigree. Toată familia a făcut un drum până la Chicago să-l ia pe Gunnar. Căţeluşii sunt drăguţi, dar îţi dau mult de lucru, iar Gunnar nu făcea excepţie. Sora cea mare l-a înscris la şcoala de dresaj, iar Gunnar a învăţat treptat să răspundă la comenzi. Totuşi păreau să existe câteva neajunsuri în parcursul lui „academic”.

Când Gunnar a mai crescut, mama Marla a hotărât că ea trebuie să îl înveţe pe Gunnar să se plimbe în lesă. Într-o zi, eram la plimbare cu Marla şi Gunnar. În timp ce el se tot smucea din cauza zgărzii de forţă, Marla i-a spus fermă: „Gunnar, dacă asculţi, n-o să te doară!”

Replica mea pe loc a fost: „Sunt convinsă că şi lui Dumnezeu l-ar plăcea să ne spună acelaşi lucru!”

Tendinţa oamenilor de a trage în direcţia opusă faţă de Dumnezeu nu a început aici şi acum. Când israeliţii au revenit din captivitatea babiloniană şi au reclădit Ierusalimul, Neemia i-a adunat şi a repetat cu ei cum Dumnezeu îi condusese pe înaintaşii lor – inclusiv cum îi eliberase din sclavia egipteană şi îi adusese în Canaan. Le-a povestit cum s-au răsculat, cum nu au ascultat şi cum au nesocotit minunile lui Dumnezeu – cum s-au smucit din cauza zgărzii de forţă.

Din nefericire, acest comportament nu a fost doar al israeliţilor. Mă tem că şi noi suntem azi la fel. Apoi Neemia le-a arătat israeliţilor – şi nouă – că Dumnezeu este dispus să ierte, este blând şi milos, încet la mânie, bogat în bunătate şi nu ne părăseşte (Neemia 9:17). E uşor să te supui unui astfel de Dumnezeu!

Când îi permitem lui Dumnezeu să deţină controlul, avem parte de o reală pace. Din fericire pentru Gunnar, familia lui umană este blândă şi miloasă, iar el încă are o casă!

Roxy Hoehn

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn