O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care înaintează împotriva noastră şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine! – 2 Cronici 20:12

Am avut un pisoi pe nume Radar, căruia îi plăcea să se joace în iarba înaltă ce împrejmuia gazonul din jurul blocului nostru. Într-o zi, stând cu coatele pe marginea balconului şi uitându-mă cum Radar vâna fluturi în iarbă, am observat un câine mare apropiindu-se dinspre apus. Radar probabil că l-a auzit, pentru că şi-a luat poziţia de vânătoare şi a rămas nemişcat. Câinele pur şi simplu hoinărea, făcându-şi drum prin iarba înaltă, nesuspectând niciun pericol; la urma urmei, era un câine mare. Cine să se pună cu el? Radar doar stătea pe loc răbdător, în timp ce dulăul se apropia tot mai mult. Când acesta a ajuns în dreptul lui. Radar a sărit lângă el. Câinele s-a speriat aşa de tare, că a sărit şi a fugit de mânca pământul. Radar a zbughit-o după el câţiva metri, doar ca să îi dea de înţeles că ar face bine să fugă în continuare. Nici nu se poate povesti cât de mândru a fost pisoiul nostru! înfrânsese duşmanul mai mare decât el.

În 2 Cronici, capitolele 17 la 22, se povesteşte despre regele Iosafat, care toată viaţa lui a făcut pregătiri de război. A fortificat cetăţi, şi-a întărit armata şi şi-a pregătit ţara, dar când armatele lui Moab şi Amnon au atacat, a poruncit un post şi s-a îndreptat către Domnul. „Ascultaţi, tot Iuda şi locuitorii din Ierusalim, şi tu, împărate Iosafat! Aşa vă vorbeşte Domnul: «Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu. […] Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta; aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul, Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi; mâine, ieşiţi-le înainte, şi Domnul va fi cu voi!»” (2 Cronici 20:15-17). Au mers la luptă cântând. Şi lucrul interesant a fost că, atunci când au ajuns pe câmpul de bătaie, nu au găsit decât trupuri moarte. Domnul deja îi nimicise pe invadatori.

Şi în cazul nostru poate fi la fel. Când ne confruntăm cu lupte în viaţa noastră, vechile istorii ne arată cum să ieşim învingători. Trebuie să avem răbdare, ca Radar, pisoiul. Trebuie să postim şi să ne rugăm, să avem credinţă, să rămânem fermi şi să mergem la luptă cântând laude lui Dumnezeu, fiindcă El deja i-a distrus pe invadatori şi a câştigat lupta pentru noi. Nu contează cât de mică sau mare este lupta, Domnul îi poate face faţă.

Mona Fellers

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn