Ieremia 7
Ieremia 7
1. Iată cuvântul vorbit lui Ieremia din partea Domnului:
2. „Șezi la poarta Casei Domnului, vestește acolo cuvântul acesta și spune: ‘Ascultați Cuvântul Domnului, toți bărbații lui Iuda care intrați pe aceste porți ca să vă închinați înaintea Domnului!’”
3. Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Îndreptați-vă căile și faptele, și vă voi lăsa să locuiți în locul acesta.
4. Nu vă hrăniți cu nădejdi înșelătoare, zicând: ‘Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!’
5. Căci numai dacă vă veți îndrepta căile și faptele, dacă veți înfăptui dreptatea unii față de alții,
6. dacă nu veți asupri pe străin, pe orfan și pe văduvă, dacă nu veți vărsa sânge nevinovat în locul acesta și dacă nu veți merge după alți dumnezei, spre nenorocirea voastră,
7. numai așa vă voi lăsa să locuiți în locul acesta, în țara pe care am dat-o părinților voștri, din veșnicie în veșnicie.
8. Dar iată că voi vă hrăniți cu nădejdi înșelătoare, care nu slujesc la nimic.
9. Cum? Furați, ucideți, preacurviți, jurați strâmb, aduceți tămâie lui Baal, mergeți după alți dumnezei pe care nu-i cunoașteți…
10. Și apoi veniți să vă înfățișați înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, și ziceți: ‘Suntem izbăviți!’, ca iarăși să faceți toate aceste urâciuni!
11. Este Casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu, o peșteră de tâlhari înaintea voastră? Eu Însumi văd lucrul acesta”, zice Domnul.
12. „Duceți-vă dar la locul care-Mi fusese închinat la Silo, unde pusesem să locuiască odinioară Numele Meu, și vedeți ce i-am făcut din pricina răutății poporului Meu Israel!
13. Și acum, fiindcă ați făcut toate aceste fapte”, zice Domnul, „fiindcă v-am vorbit dis-de-dimineață, și n-ați ascultat, fiindcă v-am chemat, și n-ați răspuns,
14. voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneți încrederea, și locului pe care vi l-am dat vouă și părinților voștri, le voi face întocmai cum am făcut lui Silo.
15. Și vă voi lepăda de la Fața Mea, cum am lepădat pe toți frații voștri, pe toată sămânța lui Efraim!
16. Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălța nici cereri, nici rugăciuni pentru ei și nu stărui pe lângă Mine; căci nu te voi asculta!
17. Nu vezi ce fac ei în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului?
18. Copiii strâng lemne, părinții aprind focul și femeile frământă plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului și să toarne jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie.
19. Pe Mine Mă mânie ei oare?”, zice Domnul. „Nu pe ei înșiși, spre rușinea lor?”
20. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, mânia și urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni și dobitoace, peste copacii de pe câmp și peste roadele pământului, și va arde, și nu se va stinge.”
21. Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Adăugați arderile voastre de tot la jertfele voastre și mâncați-le carnea!
22. Căci n-am vorbit nimic cu părinții voștri și nu le-am dat nicio poruncă cu privire la arderi-de-tot și jertfe în ziua când i-am scos din țara Egiptului.
23. Ci iată porunca pe care le-am dat o: ‘Ascultați glasul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veți fi poporul Meu; umblați pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiți fericiți!’
24. Dar ei n-au ascultat și n-au luat aminte, ci au urmat sfaturile și pornirile inimii lor rele, au dat înapoi și n-au mers înainte.
25. Din ziua când au ieșit părinții voștri din Egipt până în ziua de azi, v-am trimis pe toți slujitorii Mei, prorocii, i-am trimis în fiecare zi, de dimineață.
26. Dar ei nu M-au ascultat, n-au luat aminte, și-au înțepenit gâtul și au făcut mai rău decât părinții lor.
27. Și, chiar dacă le vei spune toate aceste lucruri, tot nu te vor asculta și, dacă vei striga la ei, nu-ți vor răspunde.
28. De aceea, spune-le: ‘Acesta este poporul care n-ascultă glasul Domnului Dumnezeului său și care nu vrea să ia învățătură; s-a dus adevărul, a fugit din gura lor.
29. Acum, tunde-ți părul, Ierusalime, și aruncă-l departe; suie-te pe înălțimi și fă o cântare de jale! Căci Domnul leapădă și îndepărtează neamul de oameni care I-a ațâțat urgia.’
30. Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea”, zice Domnul, „și-au așezat urâciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s-o spurce.
31. Au zidit și locuri înalte la Tofet, în valea Ben-Hinom, ca să-și ardă în foc fiii și fiicele – lucru pe care Eu nu-l poruncisem și nici nu-Mi trecuse prin minte.
32. De aceea, iată, vin zile”, zice Domnul, „când nu se va mai zice Tofet și valea Ben-Hinom, ci se va zice Valea Măcelului și se vor îngropa morții la Tofet, din lipsă de loc.
33. Trupurile moarte ale acestui popor vor fi hrana păsărilor cerului și a fiarelor pământului, și nimeni nu le va speria.
34. Voi face astfel să înceteze în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului strigătele de bucurie și strigătele de veselie, cântecele mirelui și cântecele miresei, căci țara va ajunge un pustiu!”
