Legea lui Hristos

6. Cum pune Pavel în legătură purtarea poverilor cu împlinirea Legii lui Hristos? Ce înţelege el prin „Legea lui Hristos”? Galateni 5:14; 6:2; Ioan 13:34; Matei 22:34-40.

Galateni 5:14
Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Galateni 6:2
Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.

Ioan 13:34
Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.

Matei 22:34-40
34 Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc.
35 Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:
36 „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
37 Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”
38 Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
40 În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”

Expresia „Legea lui Hristos” (ton nomon tou Christou) nu mai apare nicăieri în Biblie, însă Pavel foloseşte o expresie asemănătoare în 1 Corinteni 9:21 (ennomos Christou). Unicitatea acestei expresii a dus la apariţia mai multor interpretări. Unii susţin în mod greşit că ea este dovada că Legea lui Dumnezeu, dată pe Sinai, a fost înlocuită cu o altă lege, Legea lui Hristos. Alţii afirmă că termenul lege este folosit cu sensul general de „principiu” (vezi Romani 7:21), ceea ce ar însemna că, prin purtarea poverilor altora, urmăm exemplul lui Isus. Această ultimă interpretare pare plauzibilă, însă contextul şi formularea asemănătoare din Galateni 5:14 ne sugerează că „a împlini Legea lui Hristos” este un alt fel de a spune „a împlini Legea morală prin dragoste”. Pavel a arătat deja în epistola sa că Legea morală nu a fost desființată la venirea lui Hristos, ci, dimpotrivă, ea continuă să deţină un rol important în viaţa creştinului care o împlineşte prin dragoste. Aceasta este chintesenţa învăţăturilor date de Isus în timpul lucrării Sale pe pământ şi aplicate în tot timpul vieţii Sale şi chiar şi în moarte. Prin purtarea poverilor altora, noi călcăm pe urmele lui Isus şi, totodată, împlinim Legea.

Pasajul acesta ridică o altă problemă: aparenta contradicţie dintre Galateni 6:2 şi 6:5. Soluţia este simplă, întrucât Pavel foloseşte două cuvinte diferite pentru a descrie două situaţii diferite. După cum am văzut deja, cuvântul „sarcină” din versetul 2 (baros) înseamnă „greutate sau povară care trebuie purtată pe o distanță mare”. Cuvântul phortion din versetul 5 se referă la încărcătura transportată de o corabie, la raniţa purtată de un soldat sau chiar la copilul purtat în pântec de o mamă. În vreme ce sarcinile din versetul 2 pot fi lăsate deoparte, sarcina din versetul 5 nu poate fi lăsată. Mama însărcinată trebuie să-şi poarte copilul. Prin urmare, există unele poveri pe care oamenii ne pot ajuta să le purtăm, dar există şi poveri pe care nimeni nu ne poate ajuta să le purtăm, cum ar fi vinovăţia, suferinţa şi moartea. În cazul acestora, trebuie să ne bizuim doar pe ajutorul lui Dumnezeu (Matei 11:28-30).

Poţi cere ajutorul oamenilor în privinţa unor poveri, însă există altele cu care poţi merge numai înaintea Domnului. Ce fel de poveri ar trebui încredințate doar Domnului? De ce?