Atenție la ispită!

Tendința de a vedea păcatele altora a existat dintotdeauna. Dovadă cazul lui David.

2. Cum l-a ajutat Natan pe David să vadă cât de aspru era cu păcatul altuia şi cât de tolerant, cu păcatul său? 2 Samuel 12:7

2 Samuel 12:7
Şi Natan a zis lui David: „Tu eşti omul acesta! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Eu te-am uns împărat peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul;

3. Ce avertizarea serioasă le dă Pavel galatenilor în același sens? Galateni 6:1

Galateni 6:1
Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.

Modul în care el adresează acest îndemn ne arată cât de important este sfatul acesta şi de câtă preocupare personală dă el dovadă aici. Cuvântul tradus prin „ia seama” înseamnă „a privi cu atenţie” sau „a avea grijă” (compară cu Romani 16:17; Filipeni 2:4). Aşadar, Pavel vrea să ne spună să fim atenţi la noi înşine, ca păcatul să nu ne ia prin surprindere.

Romani 16:17
Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.

Filipeni 2:4
Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.

Pavel nu specifică despre ce ispită este vorba în sfatul său către galateni. Poate că nici nu s-a gândit la un anumit păcat, ci se referă doar la pericolul de a comite acelaşi păcat (oricare care ar fi el) pe care l-a comis cel pe care încearcă să îl ajute. Pe de altă parte, sfatul său din Galateni 5:26, de a nu umbla după „o slavă deşartă”, ne sugerează că el le atrage atenţia să nu se creadă superiori în vreun fel celor care au căzut.

4. Ce sugerează următoarele texte despre pericolul mândriei spirituale? 1 Corinteni 10:12; Matei 26:34; 2 Samuel 12:1-7.

1 Corinteni 10:12
Astfel, dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.

Matei 26:34
„Adevărat îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.”

2 Samuel 12:1-7
1 Domnul a trimis pe Natan la David. Şi Natan a venit la el şi i-a zis:
„Într-o cetate erau doi oameni, unul bogat şi altul sărac.
2 Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi.
3 Săracul n-avea nimic decât o mieluşea, pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din acelaşi pahar cu el, dormea la sânul lui şi o privea ca pe fata lui.
4 A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui, ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el; ci a luat oaia săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el.”
5 David s-a aprins foarte tare de mânie împotriva omului acestuia şi a zis lui Natan:
„Viu este Domnul, că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte.
6 Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a săvârşit fapta aceasta şi n-a avut milă.”
7 Şi Natan a zis lui David: „Tu eşti omul acesta! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Eu te-am uns împărat peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul;

Unul dintre cele mai mari pericole care ameninţă viaţa creştină este mândria spirituală, care ne face să credem că am fi imuni faţă de anumite tipuri de păcate. Trist este că toţi avem aceeaşi fire păcătoasă – o fire care I se împotriveşte lui Dumnezeu. Dacă nu ar fi puterea lui Dumnezeu, am ceda oricărei ispite atunci când circumstanţele ar fi favorabile. Această conştientizare a stării pe care am avea-o fără Hristos ne poate feri să cădem în păcatul îndreptăţirii de sine şi, totodată, ne poate face mai înţelegători cu cei care greşesc.

De ce tindem să-i condamnăm pe cei care greșesc și să căutăm circumstanțe atenuante când facem aceleași greșeli?