„Vă rog să fiți ca mine”

3. Citeşte 1 Corinteni 11:1; Filipeni 3:17; 2 Tesaloniceni 3:7-9 şi Faptele 26:28,29. Ce idee au în comun aceste versete cu ceea ce spune Pavel în Galateni 4:12? Cum să înţelegem acest verset?

1 Corinteni 11:1
Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.

Filipeni 3:17
Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.

2 Tesaloniceni 3:7-9
7 Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n-am trăit în neorânduială între voi.
8 N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi.
9 Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat.

Faptele 26:28,29
28 Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!”
29 „Fie curând, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.”

Galateni 4:12
Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci şi eu sunt ca voi. Nu mi-aţi făcut nicio nedreptate.

În epistolele sale, Pavel îi încurajează de mai multe ori pe creştini să imite comportamentul său. În fiecare caz, el se dă pe sine ca exemplu pentru credincioşi. El îi îndeamnă pe credincioşii din Tesalonic să procedeze ca el, adică să-şi câştige singuri existenţa şi să nu fie o povară pentru alţii. Celor din Corint le cere să urmărească mai întâi binele altora, la fel cum face şi el. Totuşi preocuparea lui faţă de galateni pare a fi de o altă natură.

Pavel nu le cere galatenilor să imite exemplul lui, ci să fie ca el – referindu-se nu la a face, ci la a fi. De ce? Problema bisericii din Galatia nu era legată de un comportament imoral sau de un stil de viaţă lumesc, ca în cazul bisericii din Corint, ci de însăşi esenţa creştinismului. Era legată mai mult de a fi decât de a face. Pavel nu le spune „faceţi ca mine”, ci „fiţi ca mine”. Exact aceste cuvinte din Galateni 4:12 apar şi în apelul pe care i-l adresează Pavel lui Irod Agripa al II-lea, în Faptele 26:29: „Să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi, să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea” (sublinierea autorului). Cu alte cuvinte, Pavel le doreşte să aibă aceeaşi experienţă creştină ca şi el, întemeiată doar pe Hristos; să aibă aceeaşi credinţă ca şi el, care să se bizuiască pe ceea ce a făcut Hristos pentru ei, şi nu pe faptele Legii. Galatenii puneau accent mai degrabă pe comportamentul lor decât pe identitatea lor în Hristos.

Pavel nu precizează în ce aspect doreşte ca galatenii să fie ca el, dar contextul situaţiei din Galatia ne arată că nu este vorba de un apel cu un caracter general sau de un îndemn care îngloba toate aspectele vieţii. El era îngrijorat de faptul că, în privința mântuirii, ei se bazau pe ascultarea de Lege. De aceea, el se referă aici la dragostea minunată, la bucuria, la libertatea şi la certitudinea mântuirii pe care le-a găsit în Isus Hristos. În lumina iubirii Sale minunate, Pavel învăţase să privească toate lucrurile pământeşti ca pe un gunoi (Filipeni 3:5-9) şi dorea ca şi galatenii să aibă aceeaşi experienţă.

Există cineva (în afară de Isus) care este un bun exemplu pentru tine? Ce trăsături de caracter demne de urmat are? Cum poţi ajunge să le ai şi tu?