Un gând de încheiere

„În robie, poporul pierduse în mare măsură cunoaşterea de Dumnezeu şi cunoaşterea principiilor legământului avraamic. Eliberându-i din Egipt, Dumnezeu a căutat să le descopere copiilor lui Israel puterea şi mila Sa, pentru ca ei să fie făcuţi să-L iubească şi să aibă încredere în El. I-a dus la Marea Roşie, unde, fiind urmăriţi de egipteni, scăparea părea imposibilă. Aceasta pentru ca ei să-şi poată da seama de totala lor neputinţă, de nevoia lor de ajutor dumnezeiesc, ca şi de faptul că El lucrase izbăvirea lor. În felul acesta, ei au fost umpluţi cu iubire şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi cu încredere în puterea Lui de a-i ajuta. El Şi-i alipise de Sine, ca Eliberator al lor din robia trecătoare.

Dar mai era un adevăr, mult mai mare, care trebuia să fie înscris în mintea lor. Trăind în mijlocul idolatriei şi al corupţiei, ei nu aveau o concepţie dreaptă cu privire la sfinţenia lui Dumnezeu, la păcătoşenia fără margini a inimii lor, la faptul că în ei înşişi nu aveau niciun pic de putere pentru a da ascultare Legii lui Dumnezeu, precum şi la nevoia lor după un Mântuitor. Toate acestea le aveau de învăţat.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, ed. 2015, p. 374 (371)
„Legea lui Dumnezeu, rostită într-o grandoare înfricoșătoare pe Sinai, reprezintă pronunțarea condamnării pentru păcătos. Funcția Legii este să condamne, în ea nu există nicio putere de a ierta sau de a răscumpăra.” – Comentariile lui Ellen G. White, Comentariul biblic AZȘ, vol. 6, p. 1094