Răscumpărați din blestem

Desigur că adversarii lui Pavel au fost uluiţi de cuvintele îndrăzneţe din Galateni 3:10. Ei nu puteau să creadă că s-ar afla sub blestem; ei se aşteptau să fie binecuvântaţi pentru ascultarea lor. Dar Pavel spune: „Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: «Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.»”

Binecuvântările şi blestemele legământului din Deuteronomul 27 şi 28 erau clare: cei care ascultau erau binecuvântaţi, iar cei care nu ascultau erau blestemaţi. Deci, dacă ar trebui să ascultăm de Lege pentru a fi acceptați de Dumnezeu, ar trebui să ascultăm în mod desăvârșit, însă, în condiția noastră de păcătoși, ne este imposibil.

Aceasta este în mod categoric o veste rea nu numai pentru neamuri, ci şi pentru adversarii legalişti ai lui Pavel, întrucât „toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Oricât ne-am strădui să fim buni, Legea ne condamnă ca păcătoşi.

9. Cum ne-a răscumpărat Hristos din blestemul Legii? Galateni 3:13; 2 Corinteni 5:21.

Galateni 3:13
13 Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn” –

2 Corinteni 5:21
21 Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

Ca să explice ce a făcut Dumnezeu pentru noi prin Hristos, Pavel apelează la o altă metaforă. Cuvântul „a răscumpăra” era folosit cu referire la prețul plătit pentru eliberarea ostaticilor sau pentru eliberarea sclavilor. Dat fiind faptul că plata păcatului este moartea, blestemul pentru nepăzirea Legii era, în multe cazuri, pedeapsa cu moartea. Preţul plătit pentru salvarea noastră este inestimabil: viaţa Fiului lui Dumnezeu (Ioan 3:16). Domnul Isus ne-a răscumpărat din blestemul Legii, purtând păcatul în locul nostru (1 Corinteni 6:20; 7:23). El a luat de bunăvoie blestemul nostru asupra Sa şi a suferit în locul nostru pedeapsa deplină pentru păcat (2 Corinteni 5:21).

Pavel aduce ca argument scripturistic Deuteronomul 21:23 – omul pedepsit cu moartea prin spânzurare era sub blestemul lui Dumnezeu dacă trupul lui rămânea atârnat pe lemn după executare. Moartea lui Isus pe cruce era o astfel de situaţie (Faptele 5:30; 1 Petru 2:24).

Pentru unii iudei, crucea era o piatră de poticnire. Ei nu puteau accepta ideea că Mesia S-a aflat sub blestemul lui Dumnezeu. Dar tocmai acesta era planul lui Dumnezeu. Da, Mesia a purtat blestemul, dar nu era blestemul cuvenit Lui, ci nouă.