Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera, iar cine seamănă mult, mult va secera. 2 Corinteni 9:6

Fiul meu tocmai scosese din buzunar o sămânţă mică, neagră şi lucioasă. L-am întrebat de ce era atât de legat de ea. Avea doar cinci ani şi părea prea mic să fie interesat de ceva minuscul, cum ar fi o sămânţă. într-o seară, înainte de a merge la culcare, m-a întrebat: „Mami, cum creşte o sămânţă?” Am încercat să îmi aduc aminte noţiunile elementare de ştiinţă, i-am explicat că cea mai bună modalitate de a afla cum cresc plantele este să punem sămânţa în pământ şi să urmărim ce se întâmplă, l-am promis că o să-l ajut cu acest experiment ziua următoare.

Câteva zile la rând, băiatul meu a fost foarte fericit să se ocupe de sămânţă. În fiecare zi, înainte să răsară soarele, deja verifica pământul şi era pregătit cu un pahar de apă. Îmi aduc aminte entuziasmul lui când a răsărit primul fir verde şi, într-un final, silueta unui pom guyabano şi-a făcut apariţia în lumina soarelui. Bucuria lui a fost de nedescris.

Pe măsură ce mica plantă creştea, m-am gândit la bucuria pe care trebuie să o fi simţit Dumnezeu când ne-a modelat cu propria mână. Ne-a considerat „sfinţii care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea” (Psalmii 16:3). Dumnezeu acordă o atenţie specială tuturor nevoilor noastre. Se îngrijeşte până şi de cele mai mici nevoi ale noastre. Ne urmăreşte creşterea cu foarte multă dragoste şi duioşie. E încântat de loialitatea noastră. Îi plac rugăciunile noastre. Nu ne întoarce niciodată spatele. Ne înfăşoară într-un belşug de binecuvântări, ca să ne putem trăi viaţa în pace şi linişte. Când viaţa pare grea şi vin încercări şi greutăţi, ne invită să ne ridicăm ochii spre cer, în meditaţie şi rugăciune. Ne pune la dispoziţie toate resursele care ne ajută să ne conturăm şi să ne consolidăm speranţa, care să poată străluci în viaţa celor din jurul nostru.

Acum câţiva ani, micuţa sămânţă devenită pom a făcut primele fructe, iar băiatul meu a fost peste măsură de încântat să le culeagă. Privind pomul cum creşte, i se citea pe faţă bucuria de a şti că o dată în viaţă a contribuit la creşterea unui pom, unul care face fructe bune pentru sănătate. Se cade să medităm la faptul că şi în viaţa noastră există un Dumnezeu care ne veghează în mod constant, bucurându-Se de tot ce facem pentru El. De asemenea, Se bucură de fiecare mic gest de bunătate pe care îl facem faţă de cei în nevoie. Şi e încântat şi când răspândim sămânţa iubirii Sale în familiile noastre, în bisericile şi comunităţile noastre.

Leah A. Salloman

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn