Isus este înțelepciunea noastră

„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, şi ea îi va fi dată.” Iacov 1:5.

Dacă vrei să afli care este diferenţa între creştinism şi celelalte religii, nu ai nevoie să te duci si cumperi o carte care decrie toate religiile lumii, sau să iei cursuri speciale pentru acest subiect. Tot ce ai de făcut este să priveşti la un singur factor. Cu excepţia religiei creştine toate celelalte religii se bazează pe premiza că omul se poate mântui pe sine însuşi într-un fel. Numai religia creştină spune că omenirea are nevoie de un Mântuitor, şi că noi nu suntem capabili să ne mântuim pe noi înşine. Dar noi avem nevoie de înţelepciune de sus pentru a putea înţelege acest fapt, şi pentru a-l accepta.

1 Corinteni 1:30 spune că Isus este înţelepciunea noastră. Unii zic că acest text se referă la sfinţirea atribuită, nu şi la cea împărtăşită. Vă este clară diferenţa dintre aceşti doi termeni? Neprihănirea atribuită este o neprihănire care figurează ca neprihănire în înregistrările noastre din cărţile cereşti. Neprihănirea împărtăşită este acea neprihănire care ne-a fost atribuită şi care devine parte din viata noastră. Oare înţelepciunea promisă de Dumnezeu se referă la ceva care doar figurează ca înţelepciune în contul nostru din ceruri? O astfel de înţelepciune nu ne-ar fi de prea mare folos, nu-i aşa? Textul nostru de astăzi ne spune: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.”

Acest subiect devine important în vederea următoarelor trei daruri menţionate în Corinteni. Isus Hristos a fost făcut pentru noi înţelepciune, şi neprihănire, şi sfinţire, şi răscumpărare. Aceste daruri nu sunt doar puse în contul nostru în nişte recorduri din ceruri. Ele includ lucrarea lui Dumnezeu în noi. Întocmai după cum înţelepciunea ne este dată în Hristos, tot aşa ne sunt dăruite şi celelalte daruri.

Isus este înţelepciunea noastră în vederea înţelegerii de către noi a marilor adevăruri despre mântuire, neprihănire (sau îndreptăţire), sfinţire, şi răscumpărare, inclusiv a proslăvirii care ne va fi dăruită la venirea lui Isus. Îndreptăţirea se petrece când noi ne întâlnim cu Isus pentru prima dată, sfinţirea este experimentată prin menţinerea legăturii noastre cu Isus, iar proslăvirea va avea loc când Isus va veni şi ne va lua cu El. Toate aceste trei aspecte sunt parte din procesul mântuirii, şi ele vin ca daruri de la Isus, pe măsură ce noi continuăm legătura de credinţă cu EL

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden