Pavel, autorul epistolei

1. Citeşte 2 Petru 3:15,16. Ce ne spun aceste versete despre felul în care erau percepute scrierile lui Pavel?

2 Petru 3:15,16
15 Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,
16 ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.

Când le-a scris galatenilor, intenţia lui Pavel n-a fost aceea de a realiza o capodoperă literară. Dimpotrivă, sub călăuzirea Duhului Sfânt, Pavel şi-a propus să ia în discuţie situaţiile concrete care aveau legătură cu el şi cu credincioşii din Galatia.

Epistolele au avut un rol semnificativ în lucrarea apostolică a lui Pavel. Ca misionar al neamurilor, el a întemeiat mai multe biserici în zona mediteraneană. Deşi le vizita ori de câte ori avea posibilitatea, nu putea rămâne prea mult timp într-un loc. Pentru a compensa absenţa, le trimitea bisericilor scrisori care conţineau îndrumări. Cu timpul, copiile epistolelor lui au ajuns şi în alte biserici (Coloseni 4:16). Deşi unele epistole s-au pierdut, cel puţin treisprezece cărţi din Noul Testament poartă numele său. După cum arată şi cuvintele lui Petru din versetele de mai sus, la un moment dat, scrierile lui Pavel au ajuns să fie considerate inspirate. Aceasta ne arată că lucrarea sa a câştigat autoritate încă de la începutul istoriei bisericii.

Într-o vreme, unii creştini au crezut că forma epistolelor lui Pavel este unică, este un „tipar” special creat de Duhul Sfânt, specific Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu. Concepţia aceasta a fost abandonată atunci când doi tineri cercetători de la Oxford, Bernard Grenfell şi Arthur Hunt, au descoperit în Egipt în jur de cinci sute de mii de fragmente din papirusuri vechi (documente scrise pe papirus). Pe lângă faptul că au descoperit unele dintre cele mai vechi copii ale Noului Testament, au descoperit şi chitanţe, documente de încasare a taxelor, adeverinţe de plată şi scrisori personale.
Spre surprinderea tuturor, forma de bază a scrisorilor lui Pavel s-a dovedit a fi cea uzuală pentru vremea aceea. O scrisoare era alcătuită din următoarele secţiuni: (1) un salut introductiv, în care erau menţionate expeditorul şi destinatarul, şi apoi o urare; (2) un cuvânt de mulţumire; (3) cuprinsul scrisorii şi, în încheiere, (4) o remarcă finală. Aşadar, Pavel a respectat forma de bază a scrisorilor din vremea lui, adresându-se contemporanilor lui printr-un mijloc de comunicare şi un stil cu care ei erau familiarizaţi.

Care crezi că este cauza pentru care și unii contemporani de-ai noștri răstălmăcesc Scripturile?