Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. – 1 Corinteni 6:12

Un bătrân învăţător, cu un elev alături, trecea printr-o pădure. Brusc, s-a oprit şi a arătat spre patru plante din apropiere. Prima abia începea să iasă din pământ; a doua se înfipsese destul de adânc în pământ; a treia era un mic lăstar, iar a patra era un copac în plină formă. Maestrul i-a spus tânărului tovarăş: „Trage de prima plantă.” Băiatul, nerăbdător, a făcut întocmai, folosindu-şi degetele. „Apoi scoate-o şi pe a doua.” Tânărul a ascultat, dar i-a fost mai greu să îşi îndeplinească misiunea. „Fă la fel şi cu a treia”, i-a indicat profesorul. Băiatul a trebuit să facă uz de toată puterea să dezrădăcineze tânărul lăstar. „Acum, încearcă-ţi puterile cu al patrulea copac.” Ucenicul şi-a pus braţele în jurul trunchiului copacului şi n-a putut nici măcar să îi mişte frunzele.

„Aceasta, fiule, se întâmplă cu obiceiurile tale rele. Când eşti tânăr, le poţi elimina rapid, dar când eşti bătrân, e greu să le dezrădăcinezi, chiar dacă te rogi şi te lupţi în mod sincer.” Obiceiurile vechi sunt greu de părăsit şi chiar şi mai greu de dezrădăcinat şi eliminat. Cu toţii avem obiceiuri proaste care sunt ruşinoase la nivel personal, ne limitează la nivel fizic şi ne influenţează la nivel spiritual. Tocmai de aceea trebuie să fim curajoşi să ne ocupăm de obiceiurile noastre imediat ce se manifestă. Haideţi, aşadar, să nu mai facem o minciună din adevărul privind puterea Evangheliei şi nici să nu mai fim o contradicţie vie a mesajului ei eliberator. Putem face acest lucru tratând imediat obiceiurile noastre nedorite.

Cineva a făcut următoarea afirmaţie uluitoare: creştinul nu are niciun drept, ci doar îndatoriri. Scriptura pare să arate că apostolul Pavel nu a fost de acord cu această idee, din moment ce a pledat aprig pentru drepturile noastre, subliniind că niciun om nu are drepturi la fel de incontestabile ca un creştin. De asemenea, a accentuat că aceste libertăţi divine trebuie urmărite cu orice preţ, mai ales când există o opoziţie cruntă. Totuşi, tratând acest subiect sub inspiraţie divină, Pavel a folosit vastele şi minunatele lui cunoştinţe despre inima omenească pentru a trage semnale de alarmă asupra pericolelor şi limitelor acestei libertăţi, în cadrul cupletului din 1 Corinteni 6:12.

„Am dreptul să fac orice” – dar nu orice este de folos.

„Am dreptul să fac orice” – dar nu voi fi stăpânit de nimic.

Hyveth Williams

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn