Convertirea lui Saul

2. Cum redă Saul întâlnirea sa cu Hristos? Faptele 9:5

Faptele apostolilor 9:5
„Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”

Saul trece rapid de la persecutarea din umbră a bisericii primare (ţinerea hainelor executorilor lui Ştefan) la o implicare efectivă şi vehementă (vezi Faptele 8:13; 9:1,2,13,14,21; 22:35). Câteva dintre cuvintele utilizate de Luca pentru al descrie evocă imaginea unui animal sălbatic feroce sau a unui soldat înverşunat pus pe distrugerea inamicului. De exemplu, cuvântul tradus prin „prăpăd”, în Faptele 8:3, este utilizat în traducerea greacă a Vechiului Testament (Psalmii 80:13) pentru a descrie distrugerile provocate de un mistreţ. Este clar că Saul nu desfăşura această campanie anticreştină doar de convenienţă, fără convingere personală; intenţia lui de ai extermina pe creştini era deliberată şi venea din convingere.

3. Citeşte cele trei relatări ale convertirii lui Saul. Cum poate fi explicată convertirea lui? Altfel spus, ce a făcut el ca să merite bunătatea cu care l-a tratat Dumnezeu? Faptele 9:1-18; 22:6-21 şi 26:12-19.

Faptele apostolilor 9:1-18
1 Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea, au auzit că şi Neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu.
2 Şi, când s-a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiaţi împrejur
3 şi ziceau: „Ai intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei.”
4 Petru a început să le spună pe rând cele întâmplate. El a zis:
5 „Eram în cetatea Iope; şi, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer şi a venit până la mine.
6 Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele şi păsările cerului.
7 Şi am auzit un glas care mi-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.”
8 Dar eu am răspuns: „Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.”
9 Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: „Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.”
10 Lucrul acesta s-a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi în cer.
11 Şi iată că îndată, trei oameni trimişi din Cezareea la mine, au stat la poarta casei în care eram.
12 Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m-au însoţit şi ei şi am intrat în casa omului.
13 El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui şi zicându-i: „Trimite la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru,
14 care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta.”
15 Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca şi peste noi la început.
16 Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: „Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”
17 Deci dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?”
18 După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: „Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.”

Faptele apostolilor 22:6-21
6 Când eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.
7 Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”
8 „Cine eşti, Doamne?”, am răspuns eu. Şi El mi-a zis: „Eu sunt Isus din Nazaret pe care-L prigoneşti.”
9 Cei ce erau cu mine au văzut bine lumina şi s-au înfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.
10 Atunci am zis: „Ce să fac, Doamne?” „Scoală-te”, mi-a răspuns Domnul, „du-te în Damasc şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.”
11 „Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână şi aşa am ajuns în Damasc.
12 Şi a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu după Lege, şi pe care toţi iudeii care locuiesc în Damasc îl vorbeau de bine.
13 El mi-a zis: „Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!” Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea şi m-am uitat la el.
14 El mi-a zis: „Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit şi să auzi cuvinte din gura Lui;
15 căci Îi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit.
16 Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.”
17 Şi mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească;
18 şi am văzut pe Domnul care-mi zicea: „Grăbeşte-te, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.”
19 Şi am zis: „Doamne, ei ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine
20 şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlalţi şi păzeam hainele celor ce-l omorau.”
21 Atunci El mi-a zis: „Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri…”

Faptele Apostolilor 26:12-19
12 În acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere şi învoire de la preoţii cei mai de seamă.
13 Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui.
14 Am căzut cu toţii la pământ; şi eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş.”
15 „Cine eşti, Doamne?”, am răspuns eu. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti.
16 Dar scoală-te şi stai în picioare; căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.
17 Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la care te trimit,
18 ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.”
19 De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.

Omeneşte, convertirea lui Saul părea o imposibilitate (aşa se explică scepticismul exprimat de mulţi la auzirea acestei veşti).

Singurul lucru pe care îl merita el era pedeapsa. Dar Dumnezeu i-a arătat har acestui evreu zelos. Trebuie subliniat aici totuşi că schimbarea lui nu a avut loc din senin şi că nu a fost forţată.

Saul nu era un ateu. Era un om religios, deşi se înşela grav în concepţia sa despre Dumnezeu. Cuvintele pe care i le-a spus Isus, „ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş” (Faptele 26:14), sunt un indiciu că Duhul Sfânt lucra deja la inima lui. În lumea antică, „ţepuşul” era un băţ cu vârf ascuţit cu care se îndemnau vitele când nu mai trăgeau plugul. Saul rezistase o vreme îndemnurilor lui Dumnezeu, dar, în final, pe drumul către Damasc, în urma unei întâlniri miraculoase cu Isus cel înviat, a ales să nu se mai opună.

Gândește-te la experiența convertirii tale. Poate că nu a fost la fel de dramatică precum experiența lui Pavel (în general, convertirile nu sunt dramatice), dar în mod sigur a fost o manifestare a harului lui Dumnezeu. În ce privință ți-a arătat Dumnezeu har? De ce este important să nu uităm niciodată ce am primit prin Hristos?