Studiu suplimentar
Citeşte capitolele „De la Sinai la Cades” şi „Cele douăsprezece iscoade” din Patriarhi şi profeţi de Ellen G. White.
„Oamenii aceştia, după ce au pornit pe o cale rea, s-au ridicat cu încăpăţânare împotriva lui Iosua şi Caleb, împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu. Fiecare pas înainte îi făcea şi mai hotărâţi. Erau porniţi să descurajeze orice efort de a lua în stăpânire Canaanul. Ei au sucit adevărul pentru a sprijini influenţa lor dăunătoare. ’Este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei’, au zis ei. Acest raport nu era numai rău, ci şi mincinos. Nu se potrivea cu restul raportului. Iscoadele declaraseră că ţara era roditoare şi prosperă şi poporul de statură uriaşă, lucruri ce ar fi fost cu neputinţă, dacă climatul ar fi fost aşa de nesănătos, încât să se poată spune despre ţară că ’mănâncă pe locuitorii ei’. Dar atunci când îşi lasă inima în voia necredinţei, oamenii se aşază sub controlul lui Satana şi nimeni nu poate spune până unde îi poate duce el.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi (ediţia 1999), pag. 394.
Întrebări pentru discuţie
1. De ce este important să cultivăm în orice situaţie o atitudine de laudă şi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu? Avem noi pentru ce să-I mulţumim, indiferent de împrejurările în care ne aflăm? De ce este important să medităm la motivele de mulţumire şi nu la nenorocirile care se abat asupra noastră? Cum ne ajută recunoştinţa şi lauda să avem o credinţă puternică?
2. Aţi observat cât de molipsitor este spiritul de critică şi de nemulţumire? Aţi observat cât de uşor adoptăm această atitudine? Ce ne spune acest lucru despre nevoia noastră de a avea grijă ce cuvinte rostim?
3. Atitudinea manifestată de evrei în această situaţie ni se pare imposibil de acceptat. Manifestăm noi în vreun fel (poate mai subtil!) aceeaşi atitudine, în timp ce aşteptăm revenirea Domnului Isus (care se pare că întârzie)?
Rezumat: Cele unsprezece zile de călătorie între Sinai şi Cades-Barnea, la graniţa Canaanului, au constituit pentru israeliţi perioada cea mai neplăcută pe care au petrecut-o în pustie. Strigătul poporului împotriva manei a fost atât de copleşitor, încât Moise L-a rugat pe Dumnezeu să-l lase să moară chiar acolo. Acuzaţia înverşunată adusă de Maria şi Aaron lui Moise, cu privire la poziţia lui de conducător, a fost o altă lovitură grea. Mai departe, după veştile rele aduse de iscoade, poporul a întrecut măsura, iar consecinţa a fost rătăcirea prin pustie timp de patruzeci de ani.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
