Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit! – Psalmii 32:1

Pe când eram copil şi locuiam în Anglia, la vârsta de şapte-opt ani mă întorceam acasă de la biserică împreună cu mama şi fraţii mai mari. O ţineam pe mama de mână, întrucât ne apropiam de o stradă principală. Fraţii mei au alergat înainte şi au traversat, aşa că, fără să stau să mă gândesc, i-am dat drumul mamei şi am fugit fără să mă uit. Următorul lucru pe care l-am auzit a fost cum mama mă strigă pe nume; când m-am întors, am observat cum o maşină a oprit cu botul chiar lângă rochiţa mea, iar pe mama cum îşi strângea Biblia la piept. Îngerii au vegheat asupra mea.

După aproximativ şase ani, de data aceasta în Bronx, New York, eu şi fraţii mei traversam o stradă pustie în toiul nopţii, când am auzit zgomot de cauciucuri şi frâne. Fraţii mei au decis să fugă înainte, eu, înapoi. Ceva mi-a lovit piciorul drept şi am aterizat cu faţa în jos. Nu am avut nicio ruptură – doar câţiva dinţi în minus. Da, îngerii au vegheat asupra mea.

Pe repede-înainte 15 ani. Pe parcursul unui conflict şi al unui război, rugăciunile mamei au continuat să se înalţe pentru mine, deşi eu încetasem să mă mai încred în Dumnezeu. Apoi, în timp ce mă îndreptam cu maşina spre casă, din New York spre Oklahoma, după înmormântarea mamei, oboseala a preluat oarecum conducerea corpului meu, în Missouri. Când mi-am venit în fire, maşina pe care o conduceam se dăduse peste cap de două ori, soţul meu zburase prin uşa din spate, iar soacra mea şi cei trei copii erau blocaţi înăuntru. După multe ore, multe telefoane şi după ce am fost duşi la spital, ne-am continuat drumul spre casă. Îngerii încă vegheau asupra mea.

De data aceasta am ascultat cum Dumnezeu Se adresează inimii mele şi a trebuit să mă întreb de câte ori trebuie să îl mai pun pe Dumnezeu la încercare, înainte să mă trezesc să dau curs voinţei Sale. În următorii doi ani, m-am potolit şi L-am lăsat pe Duhul Sfânt să preia controlul vieţii mele. El a trimis un pastor şi un lucrător la mine acasă. în cele din urmă, m-am botezat şi, după câţiva ani, doi dintre copiii mei s-au botezat şi ei. Iată cum sună Psalmul 32:1 în altă versiune: „Binecuvântat este cel a cărui nelegiuire este iertată, cel al cărui păcat este acoperit!” (NIV). Personalizând textul de astăzi după versiunea The Message, pot scrie: „Eu, Fleather, mă consider binecuvântată şi, oh, cât de fericită trebuie să fiu: am putut să o iau de la capăt, totul e şters cu buretele” Toată lauda Celui Preaînalt. Îngerii încă veghează asupra mea!

Heather E. Overstreet

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn