Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, şi Tu le dai hrana la vreme. Îţi deschizi mâna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă. – Psalmii 145:15,16

După ce s-a rugat pentru îndrumare divină, fiica mea cea mare a fost acceptată la o instituţie de învăţământ ce oferea un program de cinci ani care combina masterul şi studiile de sănătate. În ciuda costurilor enorme, Dumnezeu a deschis căi cum numai El putea. În prezent este în anul trei.

În perioada în care aştepta răspunsul, rugăciunea mea era ca Dumnezeu să ne ajute să nu apelăm la împrumuturi. Nu aveam economii şi nici fond de studii sau de investiţii pe care să ne bazăm, aşa că am avut încredere că Dumnezeu va furniza fondurile atât de mult dorite. Când fiica mea a accesat primul ei împrumut, i-am reamintit lui Dumnezeu că am vrea să nu avem datorii când ea va termina şcoala.

Am fost în al nouălea cer când fiica noastră a terminat primul an magna cum laude şi şi-a menţinut media mare. Era pregătită să intre în anul doi. Dar Dumnezeu avea alte planuri. Cererile ei pentru împrumut au fost respinse, aşa că nu s-a întors la şcoală anul următor. La finalul acestei perioade, Dumnezeu a furnizat în mod uimitor sumele necesare pentru următorii doi ani de studii. Când s-au încheiat cei doi ani, din nou am căutat îndrumarea şi providenţa divină. Am văzut de-a lungul anilor că rolul Său în viaţa noastră era crucial, doar că acum nu eram siguri ce-o să facem. Credinţa noastră în Dumnezeu şi în ceea ce poate El să facă nu consideram că era slabă – de fapt, în viziunea noastră, era mai puternică decât oricând. Ci, pur şi simplu, nu reuşeam să întrevedem la momentul acela voia Sa pentru noi. Prin urmare, am făcut un inventar al dovezilor de bunătate a lui Dumnezeu faţă de noi. Astfel am reuşit să văd imaginea de ansamblu. Pe lângă tot ceea ce făcuse deja, Dumnezeu avusese grijă să avem ce mânca, cu ce ne îmbrăca şi unde locui. Lista era interminabilă.

Data limită pentru achitarea taxei de şcolarizare se apropie. Deşi nu ştiu cum va rezolva Dumnezeu situaţia, am încredere în El. Ştie că am nevoie de încurajări şi de putere să aştept în linişte să intervină, astfel că îmi trimite în fiecare zi mesaje de speranţă din Cuvântul Său: „Cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc”(Isaia 40:31).„Credincios este Domnul; El vă va întări şi vă va păzi de cel rău”(2 Tesaloniceni 3:3).„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare”(Isaia 41:10).„ Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă” (Isaia 40:28).

Dumnezeu este scăparea noastră, puterea noastră, ajutorul nostru omniprezent în vreme de nevoie. Abia aştept să văd ce a plănuit pentru noi în continuare!

Joan Dougherty-Mornan

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn