Isaia 22
Isaia 22
1 Prorocie asupra văii vedeniilor. Ce este de vă suiţi cu toţii pe acoperişuri,
2 cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă? Morţii tăi nu vor pieri ucişi de sabie, nici nu vor muri luptând.
3 Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luaţi prinşi de arcaşi; toţi locuitorii tăi ajung deodată robi, în timp ce o iau la fugă în depărtare.
4 De aceea zic: „Întoarceţi-vă privirile de la mine, lăsaţi-mă să plâng cu amar; nu stăruiţi să mă mângâiaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu!”
5 Căci este o zi de necaz, de zdrobire şi de învălmăşeală, trimisă de Domnul Dumnezeul oştirilor în valea vedeniilor. Se dărâmă zidurile şi răsună ţipete de durere spre munte.
6 Elamul poartă tolba cu săgeţi; care de luptători, de călăreţi înaintează; Chirul dezveleşte scutul.
7 Cele mai frumoase văi ale tale sunt pline de care, şi călăreţii se înşiruie de bătaie la porţile tale.
8 Cele din urmă şanţuri de întărire ale lui Iuda sunt silite, şi în ziua aceasta cercetezi tu armăturile din Casa Pădurii.
9 Vă uitaţi la spărturile cele multe făcute cetăţii lui David şi opriţi apele iazului de jos.
10 Număraţi casele Ierusalimului şi le stricaţi, ca să întăriţi zidul.
11 Faceţi o cămară între cele două ziduri, pentru apele iazului celui vechi, dar nu vă uitaţi spre Cel ce a vrut aceste lucruri, nu vedeţi pe Cel ce demult le-a pregătit.
12 Şi totuşi Domnul Dumnezeul oştirilor vă cheamă în ziua aceea să plângeţi şi să vă bateţi în piept, să vă radeţi capul şi să vă încingeţi cu sac.
13 Dar iată, în schimb, veselie şi bucurie! Se înjunghie boi şi se taie oi, se mănâncă la carne şi se bea la vin – „Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri!” –
14 Domnul oştirilor mi-a descoperit şi mi-a zis: „Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta până nu veţi muri, zice Domnul Dumnezeul oştirilor.”
15 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul oştirilor: „Du-te la curteanul acela, la Şebna, dregătorul casei împărăteşti, şi zi-i:
16 „Ce ai tu aici la tine şi pe cine ai aici, de-ţi sapi aici un mormânt?” El îşi sapă un mormânt sus pe înălţime, îşi scobeşte o locuinţă în stâncă!
17 Iată, Domnul te va azvârli cu o aruncătură puternică, te va învârti ca pe un ghem.
18 Te va azvârli, te va azvârli ca pe o minge, pe un pământ întins, şi acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele strălucite, tu, ocara casei stăpânului tău!
19 Vei fi izgonit din dregătoria ta şi te va smulge Domnul din locul tău.
20 „În ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia,
21 îl voi îmbrăca în tunica ta, îl voi încinge cu brâul tău şi voi da puterea ta în mâinile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului şi pentru casa lui Iuda.
22 Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: când va deschide el, nimeni nu va închide, şi când va închide el, nimeni nu va deschide.
23 Îl voi împlânta ca pe un drug într-un loc tare şi va fi un scaun de slavă pentru casa tatălui său.
24 Pe el se va sprijini toată slava casei tatălui său, odraslele alese şi de ocară, toate sculele cele mici, atât lighenele, cât şi vasele.
25 În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, drugul acela împlântat într-un loc tare va fi scos, va fi tăiat, şi va cădea, şi povara care era pe el va fi nimicită, căci Domnul a vorbit.”
