Isaia 15
Isaia 15
1 Prorocie împotriva Moabului.
Chiar în noaptea când este pustiit, Ar-Moabul este nimicit! Chiar în noaptea când este pustiit, Chir-Moabul este nimicit!…
2 Poporul se suie la templu şi la Dibon, pe înălţimi, ca să plângă; Moabul se boceşte: pe Nebo şi pe Medeba toate capetele sunt rase, şi toate bărbile sunt tăiate.
3 Pe uliţe sunt încinşi cu saci, pe acoperişuri şi în pieţe totul geme, şi se topesc plângând.
4 Hesbonul şi Eleale ţipă de li se aude glasul până la Iahaţ, chiar şi războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază.
5 „Îmi plânge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la Eglat-Şelişia; căci suie plângând suişul Luhitului şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.
6 Căci apele Nimrim sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeaţa şi nu mai este niciun fir verde.
7 De aceea strâng ce le mai rămâne şi îşi strămută averile dincolo de pârâul sălciilor.
8 Căci ţipetele înconjoară hotarele Moabului; bocetele lui răsună până la Eglaim, şi urletele lui răsună până la Beer-Elim.
9 Apele Dimonului sunt pline de sânge, şi voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpaţi ai Moabului, împotriva rămăşiţei din ţară.”
