Întâietatea Scripturii

5. Citește pasajele enumerate mai jos. Ce scrie Petru despre Biblie și despre rolul ei în viața și credința noastră? 1 Petru 1:10-12; 2 Petru 1:16-20; 2 Petru 3:2; 2 Petru 3:16;

1 Petru 1:10-12
10. Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.
11. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.
12. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.

2 Petru 1:16-20
16. În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui.
17. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”
18. Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt.
19. Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.
20. Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură.

2 Petru 3:2
ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.

2 Petru 3:16
ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.

În a doua sa epistolă, Petru îi combate pe învățătorii mincinoși. El îndreaptă atenția cititorilor către două surse de autoritate: „Să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.” Astăzi avem la dispoziție cuvintele prorocilor, adică Vechiul Testament. Apostolii nu mai sunt în viață, dar ne-au rămas mărturiile lor inspirate, în Noul Testament. Matei, Marcu, Luca și Ioan ne-au lăsat istoria certă a vieții, morții și învierii lui Isus. În Faptele apostolilor sunt relatările despre lucrarea apostolilor. Și putem citi cuvintele inspirate consemnate de apostolii înșiși.

Petru îndreaptă apoi atenția cititorilor săi către Scriptură, ca sursă de autoritate doctrinală și morală şi îi avertizează că, deşi este sursa adevărului, ea poate fi interpretată greșit dacă nu sunt foarte atenți la mesajul pe care vrea Duhul Sfânt ca ei să-l înțeleagă, iar rezultatele pot fi teribile.

Avertismentul său subliniază încă o dată principiile fundamentale ale studierii Bibliei. Când luăm în studiu un pasaj biblic, ar trebui să-l citim cu rugăciune. Ar trebui să-l citim în raport cu capitolul și cartea în care apare, precum și cu întreaga Scriptură. La ce s-a referit autorul atunci când l-a scris? Ar trebui să-l citim ţinând seama de locul şi perioada istorică în care a fost scris (de exemplu, epistolele lui Petru au fost scrise în Imperiul Roman din primul secol). Ar trebui să citim cu scopul de a obține discernământ spiritual și păstrând în minte gândul că mântuirea adusă de Hristos prin moartea Sa constituie miezul mesajului Bibliei (1 Petru 1:10-12). În fine, ar trebui să citim orice pasaj în raport cu viața noastră. Ce adevăr vrea Dumnezeu să înţelegem din el? Cum putem transpune în viață acest adevăr în așa mod, încât să contribuim la înaintarea Împărăției lui Dumnezeu?