Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. – Ioan 20:25

Pe 27 iunie 2010, naţionala de fotbal a Germaniei a bătut naţionala Angliei cu 4-1 în cadrul Campionatului Mondial de Fotbal, din Africa de Sud. În meciurile anterioare, nemţii nu jucaseră foarte convingător, aşa că microbiştii nu au crezut că această echipă va câştiga uşor, dacă va câştiga. Dar uite că echipa germană a jucat tare şi a câştigat în mod surprinzător.

În ziua meciului, fiica mea Saskia era de serviciu la o benzinărie unde lucrează din când în când. Deşi lucra, a putut să asculte la radio ştiri despre desfăşurarea meciului. Nefiind în arenă şi nici măcar nevăzând meciul la televizor, evident că nu a putut vedea echipa germană înscriind. După ce i s-a terminat tura, a venit acasă dând din cap: „Nu pot să cred aşa ceva! Pur şi simplu trebuie să văd cu ochii mei ca să cred.” Bineînţeles, după ce a văzut reluarea meciului pe internet, Saskia s-a convins că echipa germană într-adevăr câştigase meciul.

Experienţa fiicei mele cu îndoiala m-a făcut să mă gândesc la unul dintre ucenicii lui Isus, la Toma. După moartea şi învierea Domnului, majoritatea ucenicilor stăteau lipiţi unii de alţii, în spatele uşilor încuiate ale camerei de sus, unde Isus li S-a arătat dintr-odată. Toma nu fusese prezent, aşa că a ratat ocazia de a-L vedea cu ochii lui pe Isus. Când, ulterior, Toma li s-a alăturat ucenicilor, aceştia i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!”

Ca şi Saskia, care doar a auzit ştiri despre meciul de fotbal, lui Toma nu prea i-a venit să creadă că prietenii lui îi spuneau adevărul despre Mântuitorul înviat. El a exclamat: „Până nu văd semnele de cuie la El în palme, nu pot crede!” Şi, cum internet nu exista pe vremea aceea,Toma a trebuit să aştepte o ocazie viitoare. După o săptămână, când Toma era împreună cu ceilalţi ucenici, Isus S-a arătat din nou. De data aceasta, învăţătorul l-a căutat în mod expres pe Toma şi i-a arătat semnele de cuie, spunându-i: „Tomo […] pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut” (Ioan 20:29).

Dovada noastră că Isus a înviat se află în Cuvântul Său. S-ar putea să fim tentaţi să ne îndoim, să nu avem încredere. Dar, dacă suntem sincer deschişi faţă de adevăr, Isus ne va căuta, aşa cum l-a căutat pe Toma. Apoi, într-o bună zi, îl vom vedea pe Isus cu ochii noştri. Ştiind aceste lucruri, chiar şi în prezent putem spune: „Da, cred!”

Hannele Ottschofski

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn