Isaia 5
Isaia 5
1 Voi cânta Preaiubitului meu cântarea Preaiubitului meu despre via* Lui. Preaiubitul meu avea o vie pe o câmpie foarte mănoasă.
2 I-a săpat pământul, l-a curăţat de pietre şi a sădit în el viţele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei şi a săpat şi un teasc, apoi trăgea nădejde* că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici.
3 „Acum, dar – zice Domnul – locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi* voi între Mine şi via Mea!
4 Ce aş mai fi putut face viei Mele, şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă aşteptam să facă struguri buni?
5 Vă voi spune însă acum ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa* zidul, ca să fie călcată în picioare;
6 o voi pustii; nu va mai fi curăţată, nici săpată; spini şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci şi norilor să nu mai plouă peste ea.”
7 Via Domnului oştirilor este casa lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda sunt viţa pe care o iubea. El se aştepta la judecată, şi când colo, iată sânge vărsat! Se aştepta la dreptate, şi când colo, iată strigăte de apăsare!
8 Vai de cei ce înşiră casă* lângă casă şi lipesc ogor lângă ogor până nu mai rămâne loc, şi locuiesc în mijlocul ţării!
9 Iată* ce mi-a descoperit Domnul oştirilor: „Hotărât, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari şi frumoase nu vor mai fi locuite.
10 Chiar zece pogoane de vie nu vor da decât un bat*, şi un omer de sămânţă nu va da decât o efă.”
11 Vai* de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi ameţitoare şi şed până târziu noaptea, şi se înfierbântă de vin!
12 Harpa* şi lăuta, timpanul, flautul şi vinul le înveselesc ospeţele; dar nu iau seama la lucrarea* Domnului şi nu văd lucrul mâinilor Lui.
13 De aceea*, poporul meu va fi dus pe neaşteptate* în robie; boierimea lui va muri de foame, şi gloata lui se va usca de sete.
14 De aceea, îşi şi deschide Locuinţa morţilor gura şi îşi lărgeşte peste măsură gâtlejul, ca să se coboare în ea măreţia şi bogăţia Sionului, cu toată mulţimea lui gălăgioasă şi veselă.
15 Şi astfel, cei mici vor fi doborâţi*, cei mari vor fi smeriţi, şi privirile trufaşe vor fi plecate.
16 Dar Domnul oştirilor va fi înălţat prin judecată, şi Dumnezeul cel sfânt va fi sfinţit prin dreptate.
17 Acolo vor paşte mieii ca pe imaşul lor, şi păstori pribegi vor mânca moşiile prăpădite ale bogaţilor*.
18 Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii, şi păcatul, cu şleaurile unei căruţe
19 şi zic*: „Să-Şi grăbească, să-Şi facă iute lucrarea, ca s-o vedem! Să vină odată hotărârea Sfântului lui Israel şi să se aducă la îndeplinire, ca s-o cunoaştem!”
20 Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele, rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune!
21 Vai de cei ce se socotesc înţelepţi* şi se cred pricepuţi!
22 Vai* de cei tari când este vorba de băut vin şi viteji când este vorba de amestecat băuturi tari;
23 care scot* cu faţa curată pe cel vinovat, pentru mită, şi iau drepturile celor nevinovaţi!
24 De aceea, cum* mistuie o limbă de foc miriştea şi cum arde flacăra iarba uscată, tot aşa: ca putregaiul le va fi rădăcina* lor, şi floarea li se va risipi în vânt ca ţărâna, căci au nesocotit Legea Domnului oştirilor şi au dispreţuit cuvântul Sfântului lui Israel.
25 De* aceea Se şi aprinde Domnul de mânie împotriva poporului Său, Îşi întinde mâna împotriva lui şi-l loveşte de se* zguduie munţii, şi trupurile moarte stau ca noroiul în mijlocul uliţelor. Cu* toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte, şi mâna Lui este încă întinsă.
26 El* ridică un steag popoarelor îndepărtate şi le fluieră* de la un capăt* al pământului: şi iată-le, vin* repede şi uşor.
27 Niciunul nu este obosit, niciunul nu şovăie de oboseală, niciunul nu dormitează, nici nu doarme; niciunuia nu i se descinge brâul* de la mijloc, nici nu i se rupe cureaua de la încălţăminte.
28 Săgeţile* lor sunt ascuţite, şi toate arcurile încordate; copitele cailor lor parcă sunt cremene, şi roţile carelor lor parcă sunt un vârtej.
29 Răcnesc ca nişte lei, mugesc ca nişte pui de lei; sforăie şi apucă prada, o iau cu ei, şi nimeni nu vine în ajutor.
30 În ziua aceea, va fi asupra lui Iuda un muget ca mugetul unei furtuni pe mare; uitându-se* la pământ, nu vor vedea decât întuneric şi strâmtorare, iar lumina se va întuneca în norii lui.2
