Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi.” – Ioan 17:11

Orice acţionează împotriva zidirii trupului lui Hristos, le scria Pavel corintenilor, trebuie evitat: imoralitatea sexuală; apelarea la tribunale seculare pentru rezolvarea conflictelor ce ar putea fi uşor rezolvate în interiorul bisericii; abuzarea de propriul corp, care este templul Duhului Sfânt; refuzarea reciprocă a obligaţiilor conjugale; dominarea peste cei care au mai puţină putere; călcarea în picioare a noii lor libertăţi găsite în Hristos, în detrimentul bisericii şi aşa mai departe.

Care sunt factorii care duc la absenţa păcii între membrii trupului lui Hristos, biserica? Diversitatea, binecuvântata diversitate. Cu toţii am fost făcuţi diferiţi, deşi cu toţii în acelaşi scop. Suntem diferiţi pentru că aşa a intenţionat Dumnezeu. Aşa cum fiecare persoană a Trinităţii este diferită, ele formează un singur Dumnezeu. Fiecare are propria contribuţie valoroasă în procesul de realizare a mântuirii noastre şi a binelui nostru. În acelaşi fel, fiecare dintre membrii trupului lui Hristos are o contribuţie diferită, dar indispensabilă în vederea binelui întregului trup şi a înaintării Evangheliei. Când împarte darurile ce vor garanta buna sănătate a trupului lui Hristos, Duhul Sfânt lasă ușa deschisă astfel ca bărbaţi şi femei, băieţi şi fete, săraci şi bogaţi, oameni cu doctorate și oameni cu trei clase primare să audă chemarea la lucrare, folosindu-şi propriul dar pentru consolidarea bisericii.

Glorioasa diversitate de daruri creează condiţiile ca fiecare parte din trup să fie hrănită şi întărită. Unitatea şi diversitatea nu sunt opuse, ci se completează, asemenea ştecherului şi prizei. Nu o poţi avea pe una fără cealaltă, dacă vrei ca lampa să lumineze şi prăjitorul să funcţioneze. Creând bărbatul şi femeia, Dumnezeu a statuat diversitatea drept contextul în care unitatea să se poată manifesta. Unitatea nu este uniformitate sau conformare oarbă. Adevărata unitate recunoaşte diversitatea darurilor noastre şi urează un mediu propice ca fiecare dar unic să fie manifestat spre binecuvântarea întregului trup.

Necunoaşterea relaţiei simbiotice dintre unitate şi diversitate este primul pas spre pace în relaţia noastră cu Dumnezeu, cu cei din jur şi cu sufletul nostru.

Lourdes Morales-Gudmundsson

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn