Încercarea finală

„Doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.” Evrei 11:16

În timpul celui de al doilea război mondial, în Anglia a existat un lagăr în care au fost instruiţi mulţi din spionii forţelor aliate. Metodele erau riguroase. Instructorii îi luau pe cei ce urmau să intre în spionaj şi le schimbau mediul, mâncarea, obiceiurile, practicile, tradiţiile. Îi îmbrăcau în uniforme germane şi le dădeau nume germane. Ţinta era să-i transforme complet, aşa încât ei înşişi să se considere germani.

Succesul programului era evaluat printr-un test final. Soldații au fost mai întâi supuşi unui marş prelungit. În sfârşit, pe la miezul nopţii, li s-a permis să se ghemuiască în micile lor corturi. După ce toţi au căzut într-un somn adânc, au fost treziţi cu brutalitate de luminile lanternelor îndreptate către feţele lor şi întrebarea: „Cine eşti?”

Dacă ai fi fost unul din aceşti viitori spioni, şi, sculat pe neaşteptate din somn ai fi răspuns: „Sunt Henry Smith”, iar la întrebările: „De unde eşti?” şi „Unde mergi?”, ai fi răspuns: „Din Canada” şi „Merg acasă la mama mea”, cu siguranţă că ar fi trecut mult timp până ai fi ajuns acasă la mama. Dar dacă ai fi răspuns: „Mein namen ist Heinrich Schmidt” şi “Sunt din Frankfurt şi merg la Berlin”, atunci ai fi ajuns în curând la Berlin.

Unii dintre ei au trecut testul. Dar mă gândesc acum la o scenă diferită, îl văd pe învăţătorul divin care nu se ocupă doar de mâncare, haine şi atitudinile noastre exterioare. El are de a face cu minţi, inimi, motive, gusturi, dorinţe. Dacă tu ai fost antrenat printr-o legătură strânsă cu Învăţătorul divin, care este cel mai bun Prieten al tău, vei fi transformat atât pe dinlăuntru cât şi pe dinafară. Într-o bună zi, reflectorul se va îndrepta spre tine. Vei fi scuturat ca şi cum ai fi fost trezit pe neaşteptate dintr-un somn adânc. Vei auzi voci care te vor întreba: „Cine eşti?” iar tu vei răspunde senin: „Sunt un urmaş al lui Isus Hristos care a murit în locul meu.” „Încotro mergi?” „Ţintesc spre o țară mai bună, o cetate cu temelii tari, al cărui meşter şi ziditor este Dumnezeu.”

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru micile crize care vin înaintea celor mari. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru ocazia de a şti, înainte de a fi prea târziu, dacă credinţa noastră în El este întemeiată puternic în jertfa lui Hristos.

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden