A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo. – Marcu 1:35

Navigam aiurea pe internet când am descoperit o femeie care se autointitula „Regina a destul de multe”. Drăguţ, mi-am spus. Apoi şi eu mi-am dat seama că sunt o regină a destul de multe. Sunt regina a destul de multe rufe, de exemplu. De fapt, în statul meu, muntele Washmore (literal: „muntele spală mai mult” – n.tr.) s-ar putea califica drept cel mai înalt munte.

Sunt şi regina a destul de multe vase. Am chiuvete pline. Regatul meu adăposteşte destul de multe vârtecuşuri de praf, care sunt nişte fiinţe secrete ce se ascund sub mobilă până devin destul de mari să fie luate drept câini.

Sunt destul de multe de făcut în fiecare zi, judecând după lista mea de obligaţii – pe majoritatea neîndeplinindu-le niciodată.

Da, cred că mă calific pentru poziţia de regină a destul de multe şi, în cele mai multe zile, mi-aş da regatul pentru un somn bun şi puţină pace şi linişte.

Sunt zile când, din cauza dezordinii, e greu să vezi binecuvântările. Viaţa poate fi atât de aproape de nasul tău, încât să nu poţi dobândi o perspectivă corectă nici dacă te uiţi la dreapta, la stânga, în sus sau în jos. În mijlocul larmei, e greu să te auzi gândind.

Şi Isus trebuie să fi avut genul ăsta de zile, pentru că deseori Se trezea în zori şi pleca singur să discute cu Dumnezeu.

Când dezordinea şi stresul ajung să fie copleşitoare, este util să urmăm exemplul Său şi să ne luăm o pauză pentru a fi cu Dumnezeu, pentru a ne putea găsi din nou echilibrul.

Pentru că există un lucru de care poţi fi sigură atunci când dezordinea şi stresul ating cote maxime: în jurul tău se dă bătălia spirituală.

Regăseşte-te deci! E timpul să te retragi şi să te reculegi, să petreci timp cu Regele, să-ţi refaci stocurile de pace şi de putere, ca să le duci pe toate mai departe.

M-am decis! Sunt gata să cedez coroana de Regină a Destul de Multe şi să abdic, ca să devin Prinţesa Belşugului.

Celeste Perrino-Walker

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn