Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi în Numele Meu Mă primeşte pe Mine şi oricine Mă primeşte pe Mine nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine. – Marcu 9:37

La început, au fost trei băieţi, îmbrăcaţi îngrijit şi zâmbind în timp ce intrau în biserică.

Nu erau deloc timizi şi oricine putea crede că făceau parte din grupa obişnuită de copii. Dar, după câteva săptămâni, unul dintre băieţi a dispărut, iar în locul lui era o fetiţă. Apoi, într-un Sabat, n-a mai venit ea, ci un alt băiat. M-am întrebat ce se întâmplă, aşa că m-am interesat, întrebându-i pe membri cine avea grijă de ei. Am descoperit că erau copii aflaţi în plasament. În prezent, din cei trei de la început, au rămas doi băieţi, cărora li s-au alăturat trei fete. Acum sunt toţi membri care vin regulat la Şcoala de Sabat, spun pe de rost textul de memorat şi cântă în cor cu ceilalţi.

Această experienţă m-a învăţat multe lecţii deosebite. Mai mult, acum am un mare respect pentru asistenţii maternali. Trebuie să fie greu să te ocupi de atâţia copii, venind din medii diferite, fiecare cu obiceiurile şi personalitatea lui. Probabil e nevoie de multă dragoste, răbdare şi angajament. De fapt, Isus a şi spus: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia cerurilor este a celor ca ei” (Matei 19:14).

Am învăţat şi să îi apreciez mai mult pe părinţii mei. E mult de când au trecut la odihna în Isus, dar, când mă gândesc la mama, crescându-mă absolut singură şi dându-mi tot ceea ce îşi putea permite, sunt cuprinsă de recunoştinţă. Ar fi putut cu uşurinţă să mă dea în adopţie sau în plasament.

Mai mult decât orice, am învăţat să-L iubesc mai mult pe Tatăl ceresc. E încurajator să ştii că îşi iubeşte toţi copiii şi că abia aşteaptă să ne ia pe toţi să locuim cu El, în cer, pentru totdeauna. Copiii ajung în plasament din multe motive, dar în ceruri nu va mai exista aşa ceva. Pentru că vom face parte din familia Sa: „[Dumnezeu] ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcerea voii Sale” (Efeseni 1:5). Cu toţii vom avea un Tată ceresc şi vom locui în casele pe care le-a pregătit pentru noi. Vreau să spun răspicat: „Îţi mulţumesc, Isuse!” dar şi „Vă mulţumesc vouă, celor care aveţi grijă de copii aici, pe pământ, şi în acelaşi timp îi pregătiţi pentru cer!”

Gloria McDowall

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn