Care om dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe izlaz şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte? Luca 15:4

Cu mulţi ani în urmă, când locuiam cu fetiţele mele în Miami, Florida, am observat o pisică vagaboandă care ne dădea târcoale. Nu am vrut să o încurajez să rămână a noi, dar fiica mea iubitoare de animale avea alte gânduri. Cu inimioara ei miloasă, m-a implorat să o las să îi dea de mâncare; nu am rezistat, aşa că, bineînţeles, primind mâncare, pisica tot venea pe la noi.

La scurt timp, s-a împerecheat şi apoi şi-a adus pe lume puii într-un cauciuc vechi. Într-o zi, s-a iscat o furtună cu ploaie torenţială. Când s-a lăsat seara, fiica mea a fost atât de îngrijorată, încât ea şi sora ei au ieşit în întuneric să vadă ce fac puii. Au găsit-o pe mamă şi pe trei dintre pisoi, l-au uscat şi i-au încălzit, apoi i-au dat pisicii să mănânce.

Dimineaţa, păreau mai vii. Pisica s-a dus la uşă şi a încercat din răsputeri să ne anunţe că voia să iasă. Am lăsat-o afară şi, după câteva minute, s-a întors udă leoarcă cu un pisoiaş zgribulit şi ud, mieunând din gura ei. I l-a prezentat fiicei mele, care l-a salvat, uscându-l şi încălzindu-l. Dacă acea pisică a avut suficient instinct să ştie că puiul ei este în viaţă, avem motive de speranţă. Am fost încântate să observăm că, din cele „nouă vieţi” pe care le are o felină, acelui pisoi i-a mai rămas cel puţin una. După câteva ore, pisoiul reanimat alerga împreună cu ceilalţi.

Această întâmplare m-a făcut să mă gândesc la episodul biblic despre cele 99 de oi din staul. Îl găsim în Matei 18. Păstorul, asemenea pisicii, ştia că una lipseşte. „Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci si nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită?” (v. 12). Şi noi trăim într-un potop de păcat, descurajare, pierderi financiare, dezamăgire, infidelitate – şi e abia începutul listei. Necazurile par să vină întotdeauna peste noi ca acea ploaie. Totuşi Isus ştie cine e afară şi nu poate să facă faţă la ce i se întâmplă. Iese în potopenie şi în negura nopţii şi caută acel unic suflet preţios aproape mort/pierdut.

Tu eşti acel suflet ud, zgribulit, aşteptând să fie salvat? Nu ştii că Cineva are grijă de tine? Deschide-ţi inima în faţa puterii lui Isus. Este acolo cu tine, gata să te salveze, așteptând să spui: „Aici sunt, Doamne!”

Joyce O’Garro

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn