Încercările primilor creștini

1. Citește 1 Petru 1:6; 5:10. La ce se referă Petru aici și ce atitudine îi îndeamnă el pe cititorii săi să aibă?

1 Petru 1:6
În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări,

1 Petru 5:10
Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.

În primele câteva secole, creștinii puteau avea parte de o moarte îngrozitoare. O scrisoare adresată împăratului roman Traian ne dezvăluie cât de nesigură era viața lor. Expeditorul ei este Pliniu, la data aceea guvernator peste Pont și Bitinia (111–113 d.Hr.), două provincii amintite în 1 Petru 1:1.

În scrisoare, Pliniu îl întreba pe Traian cum să procedeze cu oamenii acuzați că erau creștini. El preciza că îi executase pe cei care susținuseră insistent că erau creștini. Alții însă spuneau că fuseseră creștini odată, dar că nu mai erau. Pliniu le oferise ocazia de a-și dovedi nevinovăția poruncindu-le să ardă tămâie în fața statuii lui Traian și a altor zei și să Îl blesteme pe Isus.

Închinarea la un împărat în viață era o practică rar întâlnită în Roma, însă în partea răsăriteană a Imperiului Roman (zona în care se aflau destinatarii epistolei lui Petru), împărații permiteau și uneori chiar încurajau ridicarea de temple în cinstea lor. Unele temple de acest fel își aveau propriii preoți și propriile altare pe care erau aduse ofrande. Așadar, când le-a poruncit creștinilor să-și dovedească loialitatea față de Imperiu, arzând tămâie și închinându-se înaintea statuii împăratului, Pliniu urma o practică străveche din Asia Mică.

În primul secol, au existat situații în care creștinii au avut mult de suferit doar pentru că erau creștini. Circumstanțele de acest gen au fost frecvente mai ales sub domniile lui Nero (54–68 d.Hr.) și Domițian (81–96 d.Hr.).

În prima sa epistolă, Petru nu dă decât puține exemple concrete, dar printre ele se numără probabil acuzațiile false (1 Petru 2:12), insultele și batjocura (3:9; 4:14). Încercările erau grele, dar nu par a fi condus la condamnarea la închisoare sau la moarte, cel puțin nu la momentul acela. Chiar și așa, viața creștină îi aducea pe credincioși în conflict cu unele aspecte importante ale societății din primul secol și îi așeza față în față cu suferința pentru convingerile lor. Petru se referă, așadar, aici la o problemă serioasă.