Adună atât cât îți lipsește

„Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit Pâinea care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mânânce din ea, şi să nu moară.” Ioan 6:49-50

Isus sugerează o comparaţie între El, ca Pâine a vieţii, şi mana care fusese dată poporului Israel ca pâine cerească. Să luăm aminte la relatarea despre mană din Exod 16 şi legătura ei cu subiectul împărtăşirii cu pâinea vieţii.

Mana căzuse chiar în noaptea trecută, şi copiii lui Israel se întrebau ce putea fi aceasta. De fapt aşa au şi numit-o: „Ce este aceasta?” Asta este semnificaţia cuvântului manna.

„Moise le-a zis: Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană. Iată ce a poruncit Domnul: „Fiecare din voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană…” (Exod 13:15-16). Ce înseamnă „să strângă cât îi trebuie pentru hrană”? În primul rând aici se face referire la numărul de oameni din fiecare familie, dar mai este aici un principiu pe care-l putem aplica pentru vieţile noastre.

Când locuiam în Glendale, într-una din zile m-am dus să fac o vizită fratelui H.M.S. Richards care locuia în apropiere. Acolo am discutat despre lipsa de putere a pastorilor creştini. Şi el a zis la un moment dat: „Ştii ce, prea puţini dintre noi petrec măcar patru ore pe zi în comuniune cu Dumnezeu. Aceasta este cea mai mare problemă a noastră!” Eu, luat prin surprindere, am zis: „Aăă… da, asta-i destul de rău, nu-i aşa?” ştiind că eu nu petreceam nici măcar atâta pe-atunci.

Ce-ai face dacă ai lua hotărârea ca mâine dimineaţă să petreci patru ore în comuniune cu Dumnezeu? Ai reuşi să umpli acele patru ore? Ce crezi că ai putea face sau spune timp de patru ore? Ai auzit vreodată de unii care petrec nopţi întregi în rugăciune? Nu-i aşa că te-ai întrebat despre ce s-or fi rugând atâta?

„Fiecare din voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană.” O oră preţioasă în comuniune cu Dumnezeu – poţi tu să te hotărăşti să faci asta? Dar o jumătate de oră? Sau poate că măsura de timp va fi diferită potrivit cu creşterea şi maturizarea ta în credinţă. Este posibil ca începătorul în ale credinţei să nu ştie ce să facă cu cele cinci minute pe care s-a hotărât să le petreacă cu Dumnezeu? Este posibil ca credinciosul matur să nu poată găsi destul timp pentru legătura lui cu Dumnezeu? „Israeliţii… au strâns, unii mai mult, alţii mai puţin” (versetul 17). Dar cel puţin fiecare a strâns o oarecare cantitate.

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden