Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.- Matei 5:16

Recent, doi dintre nepoţii noştri, Baraka şi Malala, au venit din New York să stea la noi. Suntem întotdeauna încântaţi când vin. Cele nouă zile împreună au trecut repede şi curând a sosit vremea să se întoarcă acasă. Chiar în ziua plecării, ne-au spus că, dintr-un accident, s-a spart un bec din cele trei ale ventilatorului de tavan din unul dintre dormitoare, din cauza unui „obiect zburător” pe care îl aruncaseră. Nu am crezut că va fi greu de înlocuit. Ziua următoare plecării lor, m-am dus la tablou, am oprit curentul în cameră, am adus scara şi m-am urcat să înlocuiesc becul.

Am descoperit că becul se spărsese în dulie. În efortul meu de a scoate cioburile cu un patent, am stricat dulia. Ce era de făcut? Fie sunam electricianul şi îi dădeam o sumă frumuşică, fie o înlocuiam eu însămi, cu un cost mult mai mic. În tot acest timp, soţul meu m-a avertizat să nu mă agit, fiindcă celelalte două becuri erau bune şi ofereau suficientă lumină în cameră. Totuşi îmi era teamă de un incendiu. Ştiindu-mi determinarea, m-a lăsat să-mi văd de treabă, aducându-mi aminte să mă asigur că era oprit curentul, după care a plecat la o întâlnire.

Următorul lucru pe care l-am făcut a fost să intru pe internet şi să găsesc instrucţiuni de înlocuire a unei dulii dintr-un ventilator de tavan. Părea destul de simplu şi, după o scurtă excursie la un magazin de bricolaje, aveam tot ce îmi trebuia pentru misiune. Deşi mi-a luat puţin mai mult decât anticipasem, mi-am dus misiunea până la capăt şi toate trei becurile luminau din nou. Eram mândră de mine, dându-mă un pas în spate şi admirându-mi isprava.

Apoi m-am gândit aşa: Uneori suntem înconjuraţi de lumină, nu neapărat suficientă, dar ne mulţumim şi aşa. Iar uneori suntem mulţumiţi să ne ducem traiul în lumina altei persoane, repetând istoriile ei ca şi când noi n-am avea niciuna. Mărturiile noastre pot fi „puncte de lumină” şi încurajare pentru cei cărora le facem cunoscute. Dumnezeu face lucruri extraordinare pentru fiecare dintre noi, dar lumina mărturiei altcuiva nu este suficientă pentru viaţa mea. Trebuie să aduc la lumină propria istorie.

Nu e suficient să povestim experienţa altcuiva. Trebuie să ne-o prezentăm pe a noastră şi să-L lăsăm pe Dumnezeu să o folosească pentru a-i lumina pe alţii, astfel ca şi ei să fie încurajaţi să îşi recunoască şi să-şi împărtăşească propria mărturie de adus în faţa lumii. Ca şi în cazul becurilor noastre din dormitor, trei e mai bine decât două, după care este necesar să umblăm în lumina noastră, adică în Hristos, Lumina.

Gloria J. Stella Felder

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn