Duioşia iubirii Lui

Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Mat. 5,44-48; 19,13.14; 23,37; Luca 10,38-42; Ioan 8,2-11; Fapte 6,7.

Sabat după-amiază

Text de memorizat: „Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor.” (Matei 9,36)

Matei 9,35 ne spune că Isus mergea prin diferite zone ale Palestinei „învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod”. În veacul nostru atât de impregnat de cinism, când oamenii suspectează că orice efort de a-i ajuta trebuie să aibă un scop ascuns, pe care-l urmăreşti spre propriul interes, motivaţia care a stat în spatele slujirii lui Isus vine ca o gură de aer proaspăt şi înviorător: dragoste autentică, descrisă drept „milă” (vers. 36). Era mişcat de nevoile şi de suferinţa oamenilor; inima Sa era plină de compasiune faţă de ei. Descoperim aceeaşi preocupare generală şi în Marcu 8,1-3, unde Isus este preocupat de faptul că, în drum spre casele lor, oamenii aveau să leşine de foame. „Iată că de trei zile stau lângă Mine”, le reaminteşte El ucenicilor, „şi n-au ce mânca. Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe” (vers. 2, 3).
Este o grijă plină de gingăşie, care ne spune mult despre Isus. El îi cunoştea pe cei care veniseră să-L asculte. Avea compasiune faţă de nevoile lor. Le cunoştea durerile. Dar El nu ne cere să fim exact ca El sau să facem exact ce a făcut El. Pentru că, deşi postise 40 de zile, El era preocupat de sănătatea şi de siguranţa celor care suferiseră trei zile de foame (deşi este posibil ca, totuşi, să mai fi mâncat câte ceva).
Aceasta este acea compasiune plină de iubire pe care dorim să o urmărim mai îndeaproape în această săptămână, în viaţa diferiţilor oameni şi în cea a naţiunii lui Israel, ca întreg.

Pentru studiul Bibliei la rând: Ezra 7 – Estera 7

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO