Consacrarea unor oameni obişnuiţi
Dumnezeu a intenţionat să organizeze poporul Israel în aşa fel, încât israeliţii să fie pentru El „o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt” (Ex.19,6). Astfel, ei aveau să fie, pentru popoarele de aproape şi de departe, martori ai adevărurilor privitoare la Dumnezeul viu şi Creatorul tuturor lucrurilor. Totuşi, la Sinai, Domnul a rânduit în mod special preoţi şi leviţi care să-I slujească în Sanctuar.
8. Cum putea un om obişnuit (femeie sau bărbat) să se consacre Domnului pentru un anumit timp? Num. 6,1-21. Ce lecţii spirituale putem lua de aici pentru noi, pentru ca viaţa noastră spirituală şi consacrarea noastră să fie mai profunde?
Nazireul era un „om sfânt”, care dorea să se dedice Domnului pentru o anumită perioadă de timp. Un părinte putea să-şi consacre copilul ca să fie nazireu toată viaţa. Spre exemplu, mama lui Samson l-a dedicat pe acesta, potrivit îndrumărilor primite din partea îngerului, cu scopul ca el să înceapă să-l elibereze pe Israel de filisteni (Jud. 13,2-5; 16,17). Tot la fel, îngerul Gabriel l-a îndemnat pe Zaharia să-l crească pe Ioan (Botezătorul) ca pe un nazireu, pentru că el avea să fie înainte-mergătorul lui Mesia (Luca 1,15). De asemenea, Ana a jurat că Samuel va fi nazireu toată viaţa (1 Sam. 1,10.11).
Este interesant de observat şi porunca privitoare la băutură. În gândirea antică, viţa-de-vie şi roadele ei, inclusiv mustul şi vinul, însemnau un teren cultivat şi o gospodărie. Când s-a spus că nazireul nu avea voie să bea din rodul viţei-de-vie, se făcea referire la convingerea că ei călătoreau spre o ţară mai bună. Viţa-de-vie era simbolul vieţii stabile; însă nazireul, prin modul lui de viaţă, arăta în mod concret că el aştepta „o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate” (Evr. 11,16).
Cum trăim noi, adventiştii, în aşteptarea unei „patrii mai bune”, indiferent de ţara în care locuim acum? Ce modalităţi concrete putem folosi pentru a nu ne lăsa absorbiţi de „viţa noastră de vie”, până acolo încât să uităm care este destinaţia noastră finală?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO