Să faci apoi pieptarul judecăţii, lucrat cu măiestrie. – Exodul 28:15

Nu sunt iubitoare de bijuterii. Nu am cumpărat niciodată bijuterii cu pietre preţioase şi n-am primit niciodată un asemenea cadou – lucru care nu mă deranjează absolut deloc. După părere mea, un cadou nimerit este o carte bună sau un CD bun.

Capitolul 21 din Apocalipsa descrie Noul Ierusalim, căminul final al credincioşilor, ca pe o cetate de aur şi de pietre preţioase. Fiind aşa cum sunt, îmi vine cam greu să mă bucur la aşa descrieri. Îmi plac foarte mult părţile din Apocalipsa 21 care vorbesc despre Dumnezeu locuind în mijlocul oamenilor, dar aurul şi pietrele preţioase nu mă impresionează.

Doar recent, după ce am citit cartea Exodul, am început să fiu încântată de aurul şi de pietrele din Apocalipsa 21. Deşi, de obicei, casc în timp ce parcurg pasajele din Vechiul Testament care înşiruie toate detaliile din tabernacul, de această dată atenţia mi-a fost atrasă în mod deosebit de pieptarul marelui-preot, din Exodul 28. Versetele 15 la 29 îl descriu: sunt enumerate 12 pietre şi pe fiecare este gravat numele unei seminţii a lui Israel.

Exodul 28:29 sugerează semnificaţia pietrelor preţioase de pe pieptar. „Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel când se va înfăţişa înaintea Domnului.” Conform numelor celor 12 seminţii încrustate în ele, pietrele preţioase simbolizau poporul lui Israel şi erau purtate pe pieptul preotului în semn că marele-preot trebuie întotdeauna să aibă poporul lui Dumnezeu aproape de inimă.

În lumina capitolului 28 din Exodul, am început să văd altfel frumuseţea capitolului 21 din Apocalipsa. în Exodul 28, pietrele preţioase trebuiau montate în aur. În Noul Ierusalim, pietrele preţioase trebuie, de asemenea, montate în aur. În 1 Petru 1:7, se vorbeşte despre „încercarea credinţei voastre [care este] cu mult mai scumpă decât aurul”.

Deşi personal nu sunt încântată de aur şi de pietre, pentru mulţi ele sunt de valoare. Dumnezeu le-a folosit ca ilustraţie pentru valoarea pe care i-o acordă poporului Său şi credinţei lui.

Sunt entuziasmată cu privire la viitor, pentru că abia aştept să locuiesc în prezenţa lui Dumnezeu. El este comoara mea. Şi acest lucru n-ar trebui să fie surprinzător. Uimitor este ceea ce Exodul 28 şi Apocalipsa 21 ne spun despre modul în care Dumnezeu îşi vede poporul. Noi suntem comoara Lui, pietrele Lui preţioase, şi ne vrea cât se poate de aproape de El. Ne are întotdeauna pe inimă!

Connie Cook

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn